La patru ani după ce a fost ales, Președintele este susținut de 90% dintre ucraineni, scrie LA RAZON, potrivit RADOR.

Ascensiunea meteorică a lui Volodimir Zelenski, fost comediant și actor, la funcția de Președinte al uneia dintre cele mai mari țări din Europa și lider de renume mondial al națiunii care luptă pentru existența sa a devenit unul dintre cele mai interesante fenomene politice din ultimii ani. În urmă cu patru ani, 73% dintre ucraineni l-au ales pe Zelenski Președinte, cu promisiunea de a reprima corupția și de a pune capăt conflictului militar hibrid de opt ani cu Rusia. Zelenski, un evreu vorbitor de limbă rusă din orașul industrial central Kryvyi Rih.

Imaginea sa de outsider cinstit a fost creată, de-a lungul anilor, de cariera de comediant, care nu s-a ferit niciodată să-i satirizeze pe politicienii în exercițiu, și de actor care a jucat rolul unui profesor de istorie ajuns Președinte și s-a angajat în reformarea unui sistem politic ineficient și egoist.

Patru ani mai tîrziu, Zelenski rămîne cel mai popular politician, cu sprijinul a peste 90% dintre ucraineni, încrezător în deciziile sale și alăturîndu-se efortului împotriva invaziei ruse. Popularitatea lui Zelenski scăzuse înainte de război, deoarece eforturile sale anticorupție au avut un succes limitat, dar el a rămas mai sus decît predecesorii săi.

De la începutul invaziei, Zelenski a negat orice sugestie că nu ar putea fi la înălțime, insistînd să rămînă la Kiev și să conducă rezistența. Celebra sa frază „Nu am nevoie de o plimbare, am nevoie de muniție”, ca răspuns aparent la sugestia lui Biden de a-l scoate din Capitala asediată, a devenit unul dintre multele semnale unificatoare ale națiunii.

Zelenski a jucat un rol important ca şi comunicator. Abilităţile sale actoriceşti i-au fost de folos atunci cînd întreaga țară avea cea mai mare nevoie de ele, deoarece s-a adresat unei audiențe din străinătate, încercînd să adune arme și să obţină sprijin pentru Armata și poporul său. Mai mult, el a făcut impresie apărînd în diverse locuri de-a lungul sau în apropierea liniilor frontului, precum în Herson, Bahmut sau, mai nou, Avdiivka, unde interacțiunile cu soldații păreau mult mai naturale decît cele ale rușilor cu Vladimir Putin.

Zelenski pare să aibă sub controlul său puterea în Ucraina, iar următoarele alegeri prezidențiale nu pot avea loc decît după încheierea legii marțiale. Cu toate acestea, este clar că, întrucît Ucraina rămîne o țară democratică, continuitatea lui la putere după război nu este garantată.

În ciuda recunoașterii rolului Președintelui, efortul de război este văzut mai mult ca o expresie a mobilizării a milioane de ucraineni decît ca rezultat al acțiunilor unui singur om, oricît de importante ar fi fost acestea.

De asemenea, lumea se întreabă dacă el ar fi putut să-i avertizeze pe ucraineni despre pericol înainte de a începe invazia sau dacă ar fi putut pregăti Sudul țării pentru invazie. Dar, deocamdată, păstrarea țării și nevoia de a se asigura că aceasta are un viitor previzibil, sigur și prosper este sarcina principală atît a lui Zelenski, cît și a tuturor ucrainenilor care doresc să evite orice conflict intern semnificativ, pentru a nu oferi nici o oportunitate duşmanului.