Fobiile presupun o teamă obsesivă, care, deseori, nu are o explicaţie clară ştiinţifică. Mai mult ca atît, nici comunicarea intensă cu psihoterapeutul nu dă rezultate exhaustive.

Curios e că personalităţile marcante au avut, deseori, numeroase fobii, comparativ cu oamenii simpli. Astfel, primul preşedinte al SUA, George Washington, compozitorul neamţ Giaccomo Maierber şi marele scriitor rus Nikolai Gogol sufereau de tafofobie – teama să fie înmormîntaţi de vii. Washington i-a cerut secretarului său să fie înmormîntat nu mai devreme de două zile după presupusul deces. Iar Maierber a lăsat indicaţii, potrivit cărora, în cazul în care s-ar presupune că ar fi murit, urma să i se lege clopoţei de tot corpul, iar a patra zi să i se taie venele pe picioare şi mîini.

Paul Cézanne, marele pictor francez post-impresionist, suferea de o altă fobie - teama de atingere. Aceasta a apărut după ce a fost îmbrîncit de un băiat şi Cézanne a căzut pe scări. Un coleg-pictor, Emil Bernard, a rămas uimit atunci cînd a încercat să-l sprijine pe Cézanne, care s-a împiedicat şi era să cadă. În loc de mulţumesc, Cézanne a sărit la bătaie.

Marele poet rus Serghei Esenin se temea de miliţieni. Albert Camus se temea de poliţişti. Poetul Volf Erlih povesta că odată se plimba cu Esenin pe lîngă „Letnii Sad”, cînd, brusc, „Serghei m-a apucat de umeri şi a spus: mă tem de miliţie! Înţelegi? Mă tem!”.

Creatorul genului horror în cinematografie, Alfred Hitchcock, se temea de obiectele în formă ovală. Nici nu putea mînca ouă, decît ca omletă, pentru că starea naturală a oului îi trezea groază.

Recent, medicii britanici au găsit o „soluţie” pentru lichidarea fobiilor - extirparea unei părţi a creierului, care răspunde de emoţii. Însă, în ce măsură această operaţie transformă omul în robot, rămîne de văzut…