Cum este măsurată migraţia?

Platforma media ednHUB a publicat, pe data de 9 Decembrie, un articol amplu ce conţine date importante despre fenomenul migraţiei către Uniunea Europeană. Articolul a fost realizat în colaborare de şase agenţii de presă.

Statele membre ale UE sunt obligate să adere la definiţiile şi termenii conveniţi astfel încît informaţiile despre migraţie să poată fi comparate la nivel internaţional.

Eurostat produce date privind migraţia netă pentru UE folosind o metodă numită ''migraţie netă plus ajustare statistică'', care măsoară diferenţa între schimbările în populaţia totală şi schimbarea naturală (diferenţa între naşteri şi decese într-un an dat).

Migrant, refugiat, solicitant de azil, ce înseamnă aceşti termeni?

Pentru a evita confuziile, iată o scurtă definiţie a diferiţilor termeni:

* Un refugiat este o persoană care fuge de persecuţii şi este protejată în conformitate cu dreptul internaţional.

* Solicitanţii de azil sunt persoane care au cerut protecţie, dar al căror statut de refugiat nu a fost decis.

* Migranţii sunt persoane care au trecut frontiere în căutarea unui loc de muncă, pentru reunificarea familiei sau alte motive. Totuşi, nu există nici o definiţie juridică a acestui termen.

Termenii ''migrant'' şi ''imigrant'' sunt adesea utilizaţi în mod interschimbabil, ceea ce poate conduce la confuzii. "Migrant" este un termen generic ce acoperă toate persoanele care îşi schimbă locul de rezidenţă, indiferent de durată, dorinţă sau destinaţie. "Imigrant" se referă în mod specific la o persoană care se mută într-o ţară nouă pentru a sta acolo permanent.

Folosirea inexactă a acestor termeni poate fi problematică, întrucît măsurile politice afectează grupuri diferite de persoane în funcţie de definiţia folosită.

Ce reguli de azil se aplică Uniunii Europene?

După ani de dispute, statele membre ale UE au aprobat, în Mai 2024, reguli mai stricte privind dreptul de azil.

Elementele cheie includ procedurile rapide privind azilul la frontierele externe şi sprijin suplimentar pentru ţările UE, unde sosesc în mod special numeroşi solicitanţi de azil. Reforma include, de asemenea, tratament semnificativ mai dur faţă de persoanele din ţări care sunt considerate ''sigure''.

Totuşi, o ţară terţă poate fi clasificată ca sigură dacă ea îndeplineşte o listă strictă de criterii. Statele membre UE au termen pînă în 2026 să pună în aplicare noile reglementări privind azilul.

Cîţi oameni vin în UE?

Potrivit celor mai recente date oficiale, 5,1 milioane de oameni au imigrat în UE dinspre ţări non-UE în 2022.

Acesta a fost un salt mare faţă de 2,4 milioane în 2021. Creşterea drastică a fost în principal cauzată de oamenii care fugeau de războiul din Ucraina.

Germania a cunoscut cel mai mare aflux, cu 1,6 milioane de persoane care au intrat în ţară în 2022. Ea a fost urmată de Spania (860.000), Italia (334.000), Republica Cehă (330.000) şi Franţa (317.000).

Cîţi oameni au migrat în UE?

Fiecare cetăţean UE are dreptul de a intra în altă ţară UE fără viză. În 2022, aproximativ 1,5 milioane de cetăţeni UE s-au mutat dintr-o ţară UE în alta. Acest număr a fost de 1,4 milioane în 2021 şi de 1,2 milioane în 2020.

În special Germania a fost populară printre aceşti cetăţeni (340.246 sau 22,8%), fiind urmată de Spania (147.780 sau 9,9%), România (114.516 sau 7,7%), Franţa (114.454 sau 7,66%) şi Olanda (113.165 sau 7,6%).

România a fost ţara cu cei mai mulţi cetăţeni în alte ţări UE (3,1 milioane sau 24%). Ea a fost urmată de Polonia şi Italia (1,5 milioane sau 11% fiecare).

Ce ţări din UE au cea mai mare proporţie de non-cetăţeni?

Luxemburg are cea mai ridicată proporţie de cetăţeni cu o naţionalitate diferită (50,4%), urmat de Malta (28,3%) şi Cipru (22,7%).

România (2,8%), Bulgaria (2,6%) şi Polonia (2,5%) au cea mai mică proporţie de străini.

Permisele de şedere pentru cetăţenii non-UE sunt în primul rînd pentru trei scopuri: muncă (36%), reunificarea familiei (26%) şi studii/educaţie (13%).

În total, aproape 3,5 milioane de permise de primă şedere au fost eliberate în 2022. Cea mai mare proporţie a provenit din Ucraina (11%), Belarus (9%) şi India (5%).

Ce opinie au cetăţenii UE despre migraţia ilegală?

Patru din zece cetăţeni UE consideră că migraţia ilegală este o provocare majoră. În Cipru (64%), Republica Cehă (54%), Slovenia (52%), Croaţia (51%), Polonia (51%), Portugalia (50%), Austria (48%), Lituania (48%) şi Grecia (46%) oamenii sunt în special critici şi consideră migraţia ilegală drept o problemă majoră pentru UE.

Cine protejează graniţele externe ale UE?

Agenţia UE pentru frontiere şi garda de coastă (Frontex) este responsabilă pentru protejarea frontierelor externe. Frontex este însărcinată cu combaterea infracţionalităţii transfrontaliere şi a traficului de persoane, însă organizaţiile pentru drepturile omului au acuzat-o că nu protejează în mod adecvat drepturile solicitanţilor de azil.

În 2023, peste 1 milion de persoane au solicitat protecţie în UE. Aceste cifre variază pentru fiecare ţară a UE.

Siria a fost cea mai comună ţară de origine pentru persoanele care solicită azil în Germania şi în alte nouă state membre UE în 2023.

Care sunt principalele rute pentru migraţia ilegală către UE?

Principalele rute ale migraţiei către UE, pe baza datelor de la Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (IOM) cu privire la incidentele raportate de decese şi dispariţii de migranţi, din 2014 pînă în 2024:

Ruta Mediteranei Centrale, din ţări din Africa de Nord, precum Libia şi Tunisia, prin Marea Mediterană spre Italia sau Malta.

Ruta Mediteranei de Est, din Etiopia, Sudan şi Egipt către Turcia şi Grecia, adesea prin Marea Egee.

Ruta Mediteranei de Vest, din Maroc sau Algeria către Spania, fie pe mare către Spania continentală, fie prin enclavele spaniole Ceuta şi Melilla din Africa de Nord. Ruta Balcanilor de Vest, din Grecia spre Europa de Vest, prin Macedonia de Nord, Serbia, Bosnia-Herţegovina, uneori şi prin Ungaria sau Croaţia.

Ruta Atlanticului din Africa de Vest, incluzînd Senegal, Gambia şi Mali, către Insulele Canare, care aparţin Spaniei şi, prin urmare, UE.

Care sunt ţările UE care au primit cei mai mulţi refugiaţi din Ucraina?

Protecţia temporară este un mecanism de urgenţă pe care UE îl poate activa în cazul unui aflux extrem de mare de refugiaţi. Acesta a fost declanşat în 2022, ca răspuns la invazia rusă din Ucraina şi este valabil pînă în Martie 2026.

Protecţia temporară înseamnă un drept de şedere, acces la piaţa muncii şi la locuinţă, îngrijire medicală, asistenţă socială şi, pentru copii, acces la educaţie. Standarde minime au fost stabilite de UE, însă nivelul de sprijin poate varia de la ţară la ţară.

În raport cu propria populaţie, următoarele ţări au primit cea mai mare proporţie de refugiaţi din Ucraina: Republica Cehă (35 la 1.000 de locuitori), Lituania (28), Polonia (27), Letonia şi Estonia (25), Slovacia (23).

Aproape 500.000 de cetăţeni din afara UE au fost somaţi să părăsească ţara în 2023, dar mult mai puţini au fost efectiv expulzaţi, însă cifrele variază în funcţie de statul membru.

Această fişă informativă a fost elaborată în cadrul unui proiect comun de cercetare de către şase agenţii de presă (AFP, AGERPRES, ANP, ANSA, DPA & TT) pentru European Data News Hub. Cele şase agenţii au colaborat îndeaproape pentru a colecta informaţii privind parametrii-cheie, principalele rute ale migranţilor către Europa şi atitudinea cetăţenilor UE din fiecare dintre cele 27 de state membre faţă de migraţia ilegală.