Cei care au trecut printr-o astfel de experienţă spun că somnul este întrerupt de o senzaţie de cădere în gol. Senzaţia de cădere în gol pe care o simţim este cunoscută ca ,,spasm hipnagogic''. Uneori, aceasta este acompaniată de o halucinaţie vizuală. Spasmul hipnagogic apare atunci cînd muşchii, de obicei cei de la picioare, se contractă involuntar. Deşi motivul din spatele acestui fenomen nu este cunoscut, perspectivele evoluţioniste sugerează că actul este util pentru cel puţin două funcţii importante ale organismului nostru. 

În primul rînd, această trezire bruscă ne permite să reverificăm mediul din jurul nostru, o oportunitate pentru a ne asigura că acesta este propice somnului. O altă ipoteză este că el le permitea strămoşilor noştri să-şi verifice poziţia în care dormeau, mai ales dacă adormeau în locuri mai puţin confortabile. O altă teorie sugerează că spasmul hipnagogic este efectul relaxării sistemului nostru psihologic. În esenţă, spasmul poate fi un efect al detaşării sistemului reticular din creier de nucleul preoptic ventrolateral. Deşi, în majoritatea cazurilor, este un fenomen normal, spasmul hipnagogic poate fi o experienţă înspăimîntătoare în cazurile extreme, împiedicînd instalarea somnului, iar pe termen lung poate provoca o formă de insomnie.

Spasmul este în legătură cu activitatea motorie. Orice aspect care ţine sistemul motoriu activ în timpul nopţii poate creşte şansele provocării unui spasm. Factori precum cafeaua, exerciţiile fizice realizate seara, stresul sau anxietatea sînt asociaţi cu spasmele nocturne spontane. Dintr-o perspectivă nutriţionistă, s-a descoperit că deficienţa de magneziu, calciu şi fier poate creşte riscul apariţiei acestui fenomen. Cercetările realizate pe acest subiect sînt puţine deoarece, la nivel global, este considerat un fenomen normal. 

Sursa: IFL Science