În ultimele zile în spaţiul informaţional o mare atenţie este acordată unui caz ruşinos, în care figurează nişte elemente ce ar părea că în mod normal ar trebui să se autoexcludă – binefacerea şi hoţia. Este vorba de mijloacele unei fundaţii de caritate din Rusia, adunate de la oameni pentru tratamentul cîntăreţei Janna Friske. Amintesc pe scurt: interpreta a fost diagnosticată cu cancer, pentru lecuirea acesteia de la cetăţeni au fost acumulate donaţii de circa 25 milioane de ruble (atunci circa 500 de mii de dolari), însă artista a cedat în faţa bolii şi a decedat doi ani în urmă.

Azi, însă, iese la suprafaţă o mulţime de lucruri care lasă o profundă senzaţie de greaţă şi mîini lipicioase. Se constată că pentru tratament au fost valorificate doar patru milioane de ruble, restul banilor au dispărut de pe cont, presupunîndu-se ca fiind ridicaţi de părinţii femeii. Fundaţia caritabilă i-a acţionat în judecată şi-i impune să întoarcă banii. Printre aceste mizerii apare şi copilul decedatei care figurează printre moştenitori, deci trebuie să plătească şi el, chiar dacă nici idee n-are despre ce este vorba. Totodată, s-a aflat că beneficiara ajutorului de fapt dispunea de suficiente surse pentru tratament, asta în timp ce regulamentul fundaţiei prevede susţinerea doar a pacienţilor neajutoraţi. Se dezvăluie multe şi de toate, deopotrivă de mîrşave şi dezgustătoare.

Las deoparte mai multe detalii legate de acest caz de rezonanţă. Pînă la urmă este vorba de un om plecat la cele veşnice, ceea ce nu înseamnă că nu rămîn întrebări faţă de cei vii. Şi n-are treabă că e o întîmplare din altă ţară. Caritatea nu are naţionalitate şi criteriu geografic. Eu personal cunosc nişte moldoveni care au transferat bani pentru această femeie, pentru că “e tînără, arată bine şi cîntă frumos şi în genere nu deie Dumnezeu la nimeni aşa ceva”. Interesant, oare cum se simt acum cînd aud că cineva şi-a şters picioarele de mărinimia lor?

De fapt problema dispariţiei, să le zic aşa, “milioanelor Friske” este mult mai profundă. Prin asemenea situaţii se compromite absolut ideea facerii de bine, devine steril orice apel la generozitate, compasiune şi înţelegere. Un moment foarte dureros, în condiţiile cînd numărul celor cu adevărat neputincioşi în faţa unei boli sau altei nenorociri care necesită ajutorul societăţii este net superior cazurilor necinstite. Şi asemenea precedente, discutate şi mediatizate pe larg, vor pune pe gînduri orice om cu porniri nobile de a ajuta. Şi eu să fiu, înainte de a apăsa butonul pentru un sms de caritate, m-aş gîndi de mai multe ori: da unde oare vor ajunge aceşti bani?

Cred că ar fi ridicol să încep a arunca aici cu noţiuni alde ruşine, conştiinţă, omenie. Acestea ori sînt, ori lipsesc cu desăvîrşire, fără şanse de a mai apărea. De aceea aş vrea mult ca această apă murdară cu banii pentru Friske să fie limpezită, făptaşii traşi la răspundere, banii întorşi, iar oamenii să nu renunţe la binefacere, dacă pot şi vreau. Binele, totuşi, prin definiţie trebuie să fie mai mult şi mai puternic.

Lilia GRUBÎI