Restitutio in integrum doar pentru Mitropolia Basarabiei în numele Domnului sau…

Mihai CONȚIU

La începutul săptămînii trecute, am citit o știre care mi-a luat piuitul, înțelegînd cît de ipocriți pot fi activiștii în sutane ai lui Dumnezeu din cadrul Mitropoliei Basarabiei. Dacă nu aș cunoaște destul de bine cîți bani românești au aspirat sub patrafirele lor slujitorii acestei Mitropolii, inclusiv activiștii ei politici mireni, poate că nu-mi atrăgea atenția și această ”minune” politico-mireano-bisericească.

Prin urmare, aflu că Mitropolia Basarabiei a anunțat că a luat act ”cu satisfacție” de faptul că, la 6 Martie 2023, un grup de deputați în frunte cu președintele Parlamentului, Igor Grosu, a introdus în circuitul legislativ proiectul de lege nr. 57, intitulat ”cu privire la transmiterea cu titlu gratuit a unui imobil, avînd ca obiect restituirea clădirii fostului Seminar Teologic din Chișinău către ultimul proprietar bisericesc legitim”, și consideră că, odată adoptată, această inițiativă legislativă „va face posibil un act reparator de dreptate și va contribui la vindecarea rănilor trecutului sovietic comunist și ateu”. 

”Ultimul proprietar de drept al acestui bun imobil, care împreună cu altele, ce a fost confiscat abuziv de către regimul sovietic de ocupație, a fost Arhiepiscopia Chișinăului, eparhie constitutivă a Mitropoliei Basarabiei din cadrul Patriarhiei Române, entitate înzestrată cu personalitate juridică începînd cu anul 1923.

Chestia e că ”acest imobil” este, deocamdată, blocul 2 al Bibliotecii Naționale, în care se păstrează colecția de carte veche și rară, care însumează peste 30.000 de exemplare din perioada secolelor XVI-XXI, precum și alte cărți cu valoare de unicat.

Damful de ipocrizie îl veți simți cum puroiază și din următoarele paragrafe din comunicatul Mitropoliei Basarabiei: ”Mitropolia Basarabiei, redevenind proprietar al acestui imobil, nu intenționează să-i schimbe destinația și se angajează să suporte toate costurile pentru restaurarea monumentului istoric potrivit cu valoarea și prestigiul său istoric. Astfel, Biblioteca Națională va putea folosi în continuare spațiile aflate în prezent la dispoziția ei.

În ceea ce privește spațiile din clădire nefolosite de Biblioteca Națională, acestea vor putea avea un regim distinct și vor fi folosite pentru depozitarea fondului de carte al Mitropoliei Basarabiei care se va transmite în gestiunea Bibliotecii Naționale, pe bază de Acord de parteneriat, conform legii, se arată în comunicatul emis de Mitropolia Basarabiei.

Înțelege cineva că aici e vorba despre un precedent cu urmări incalculabile? Păi dacă Mitropoliei Basarabiei i se restituie o proprietate confiscată de către sovietici, atunci de acest drept ar trebui să beneficieze absolut toți foștii proprietari victime ale confiscărilor de tot felul, ei, dacă sunt în viață, ori urmașii lor! Astfel, este deschisă calea spre restitutio in integrum! Pentru așa ceva, însă, ar trebui să existe reglementări legale atotcuprinzătoare, nu doar un proiect de lege unidirecțional, ca în cazul exclusivist al Mitropoliei Basarabiei.

În cazul acestei retrocedări, se pune următoare chestiune morală și civică: Cine are mai multă nevoie de acest imobil – biserica sau cultura națională? Vrea Mitropolia Basarabiei să retransforme acest imobil în Seminar Teologic? Din comunicatul citat aflăm că NU, că acest spațiu va fi folosit ”pentru depozitarea fondului de carte al Mitropoliei Basarabiei care se va transmite în gestiunea Bibliotecii Naționale, pe bază de Acord de parteneriat, conform legii”.

Păi dacă-i vorba doar despre ”spațiu de depozitat în gestiunea Bibliotecii Naționale”, atunci de ce Mitropolia Basarabiei vrea să aibă act de proprietate asupra imobilului? Observați, prin urmare, că în spatele acestei chestiuni nu este nimic sfînt, ci doar o dorință rapace de reîmproprietărire!

Din comunicatul Mitropoliei Basarabiei, aflăm că nu duce deloc lipsă de bani, iar asta deoarece spune că se angajează să suporte toate costurile pentru restaurarea monumentului istoric potrivit cu valoarea și prestigiul său istoric. Moral și din respect pentru cultura națională, Mitropolia Basarabiei nu ar fi trebuit să facă un astfel de demers, de care să se și bucure ca un afacerist interlop, ci ar fi trebuit să fie satisfăcută că fostul ei imobil confiscat de sovietici nu a ajuns un harem, ci un locaș național de cultură.

Patriarhia Română, căreia i se subordonează și Mitropolia Basarabiei, este una dintre cele mai puternice, influente, bogate și versate entități din România. Pe teritoriul României sunt peste 18.000 de biserici a căror avere însumată este una uriaşă, iar alte sute sunt în construcție. De la terenuri, autoturisme de lux şi clădiri, Biserica Ortodoxă Română (BOR) face o mulţime de bani şi din afaceri. Numai în 2010, la nivel naţional, BOR deţinea 40.000 de hectare de teren arabil şi nu mai puţin de 35.000 de hectare de pădure. În plus, Biserica Ortodoxă Română este finanţata şi de Guvern.

Imediat după Revoluţie, Biserica a primit de la statul român, în mod gratuit, sute de restaurante, hoteluri, clădiri, ferme, ba chiar sedii de Poliţie şi case boiereşti. Anumite arhiepiscopii deţin propriul trust de presă cu post de radio şi publicaţii. Veniturile anuale ale BOR sunt estimate la suma de aproximativ 90 mil. euro pe an. 

Ca o sintetizare a averii deţinute de către Biserica Ortodoxă Romana, putem spune că banii provin din următoarele: 40.000 hectare de pădure evaluate la 400 milioane euro; 40.000 hectare de teren arabil evaluat la 20 de milioane euro; 90 de milioane euro venituri anuale participaţii la peste 15 firme din sectoarele hotelier, media, energie, agricol, industria lemnului sau construcţii; 4,4 milioane euro conturile bancare la BCR ale Patriarhiei, a şase Mitropolii şi a 10 arhiepiscopii.

Acestea sunt, însă, doar cîteva dintre afacerile pe care Patriarhul Daniel le coordonează. Patriarhia Română administrează zeci de companii, mai mici sau mai mari, inclusiv cîteva lăcașe de cult care au primit dreptul de a se organiza sub formă de societăți comerciale.

Prin retrocedarea despre care vorbeam, nu putem să nu ne întrebăm: La banii pe care îi are BOR, vor cumva Patriarhul Daniel, masonii săi și vechii lui securiști români să recupereze ”investițiile canonice” de aici din ultimii 30 de ani? Acum au început cu retrocedarea fostului Seminar Teologic. Urmează păduri, terenuri arabile, iazuri, hoteluri…? Ca să vedeți de cîți bani și alte averi are nevoie Biserica pentru ca să asculte rugile milioanelor de ”săraci darnici”  și robi spre a le transmite lui Dumnezeu!

Asta-i soarta moldoveanului întru credință: Este călărit canonic de către doi patriarhi – unul rus și altul român, dar tot el trebuie să plătească pentru ”plăcerile lor”!