Stimate Decan Elmendorf,

Distinsă facultate,

Dragi absolvenți,

Este o mare onoare pentru mine să vă vorbesc la sfîrșitul acestei experiențe uimitoare de la Școala Kennedy și la începutul următoarei voastre fascinante călătorii.

Acum paisprezece ani, cînd am primit scrisoarea prin care eram acceptată la Școala Kennedy de administrație publică, am fost în egală măsură surprinsă și entuziasmată, dar nu m-aș fi gîndit niciodată că într-o zi mă voi afla pe această scenă, de unde mă voi adresa stimaților profesori și absolvenților Școlii Kennedy. Nu am planificat asta. Pentru că nu am planificat să devin politician sau președinte al țării mele. Așadar, aveți grijă și fiți pregătiți de faptul că în călătoria voastră întortocheată veți fi duși în locuri și destinații cu totul neașteptate.

Cînd am ajuns aici, în 2009, eram un funcționar public de nivel mediu, dezamăgit de evoluțiile din țara mea. Alte țări din regiune, în special din Europa Centrală și de Est, făceau deja parte din Uniunea Europeană, consolidîndu-și democrațiile și îmbunătățind nivelul de trai al cetățenilor lor. Moldova a avut oportunități ca să le urmeze exemplul, dar încă se împiedica într-o tranziție prelungită, plină de cotituri.

La Harvard am întîlnit oameni interesanți din toată lumea, fiecare cu propria sa poveste. Și, rapid, mi-am dat seama că țara mea nu era singura care se lupta de zeci de ani. Mi-am dat seama că dezvoltarea necesită timp, iar răbdarea și perseverența sînt foarte importante. Rezultatele nu vin ușor sau repede. Aceasta s-a dovedit a fi o lecție foarte valoroasă pentru cariera mea. M-a ajutat să lupt în continuare pentru cauza corectă, în ciuda tuturor impedimentelor, chiar și atunci cînd toți ceilalți ar renunța. A rămîne fidel cu tine însuți, cu valorile tale în viață, indiferent cît de dificile ar putea deveni lucrurile pentru tine sau cît de sus avansezi în cariera ta profesională, este o altă lecție valoroasă a experienței mele.

Vreau să vă împărtășesc astăzi cîteva capitole din viața mea, în care atît timpul petrecut la Harvard, cît și convingerile mele personale au făcut diferența și au contribuit în mod hotărîtor la ceea ce sînt eu astăzi.

Parcursul meu după Harvard Kennedy School a fost destul de intens. După doi ani în calitate de consilier al unuia dintre directorii executivi ai Băncii Mondiale, am primit o ofertă neașteptată de la Guvernul Republicii Moldova - să mă întorc acasă și să devin ministru al Educației.

A fi ministru al Educației în Moldova s-a dovedit a fi o adevărată provocare profesională, dar și personală. Primul meu an ca ministru a fost, probabil, cea mai dificilă perioadă din întreaga mea viață profesională de pînă acum. Instituțiile Moldovei erau slabe, cu puține reguli și puține procese clar stabilite. A trebuit să setez o viziune și un proces pentru reforme, în timp ce nu exista o birocrație funcțională, adică profesionistă și onestă - o problema-cheie a Moldovei, cu care ne confruntăm și acum.

Totodată, a fost greu să devii persoană publică aproape peste noapte. Presa chiar s-a luat serios de mine. A absolvit Harvard? O carieră destul de solidă ca funcționar public? Experiență cu organizații internaționale? Aceasta nu a convins presa și publicul că merit postul. Mulți oameni au fost suspicioși cu privire la faptul că am părăsit un loc de muncă foarte bine plătit la Banca Mondială pentru un post cu un salariu de 15 ori mai mic. Să vorbesc în public îmi venea cel mai greu. Și faptul că am renunțat la cursul de vorbire publică la HKS nu m-a ajutat. Credeți-mă: este mai bine să te faci de rușine în fața colegilor tăi decît în fața întregii națiuni.

Rezistența la schimbare, problemele copleșitoare din sectorul educației, discursul instigator la ură cu care m-am confruntat - toate mi-au făcut viața cu adevărat dificilă. La un moment dat, m-am întrebat dacă eram suficient de puternică pentru o asemenea provocare. Dar nu eram acolo pentru scopurile mele personale. Echipa din jurul meu - și căreia îi sînt pentru totdeauna recunoscătoare - m-a ajutat enorm în acel moment. Împreună, știam cu toții că, indiferent cît de dificile ar fi lucrurile, aceasta era o oportunitate unică de a modela în bine rădăcinile societății pentru generațiile viitoare - și nu ne puteam permite să o ratam. Așa că în ciuda rezistenței, în ciuda discursului de ură, am decis să ne concentrăm pe cele mai importante reforme și să acordăm mai puțină atenție zgomotului din jurul nostru. Această reziliență, pe care am dezvoltat-o destul de devreme, m-a ajutat foarte mult în viitoarele mele lupte, cînd lucrurile aveau să devină cu adevărat urîte.

Un punct culminant din acele zile, pe care vreau să-l împărtășesc cu voi, a fost lupta împotriva corupției în educație. Trișarea la examenele de absolvire a liceului era aproape un sport național. Oamenii plăteau pentru note bune. O rețea de corupție a implicat părinți, profesori, elevi și chiar oameni de la minister. Am oprit-o brusc și a funcționat. Am oprit orice înșelăciune, uneori într-un mod aspru. Rezultate? Dramă națională, o furtună politică și un parlament care complotează ca să te dea afară. De ce? Rata studenților care au promovat examenele de absolvire la nivel național a scăzut de la 95% la 59%. A fost foarte dureros, dar știam că este ceea ce trebuie de făcut. Fără o bună educație, o țară nu are viitor; iar realizările educaționale trebuie cîștigate, nu cumpărate! Altfel, predăm corupția în școli.

După ce șocul inițial a trecut, tot mai multe voci ne-au susținut. Educația sinceră și cîștigată a început să devină mai apreciată. În doar doi ani de mandat, am redus la jumătate mita și plățile informale plătite în sectorul educației. Aceasta a fost doar una dintre numeroasele reforme pe care le-am proiectat și implementat în cei trei ani de mandat, dar a fost cea mai memorabilă. Efectele sale durează pînă astăzi. Din această experiență am înțeles că am reușit și pentru că nu am făcut compromisuri în lupta împotriva corupției. Această experiență a devenit coloana vertebrală a ceea ce am continuat să facem în viitor.

Corupția, însă, nu afecta doar educația. În timp ce le spuneam copiilor și părinților lor că realizările educaționale trebuie cîștigate, o fraudă în sectorul bancar, în valoare uluitoare de 12% din PIB-ul țării, se întîmplase cu implicarea unor instituții guvernamentale. Țara fierbea de furie.

Și în iureșul acestor zile „fericite”, mi s-a oferit brusc scaunul de prim-ministru. Cel mai probabil, pentru a acoperi frustrarea și dezamăgirea publicului față de acțiunile politicienilor corupți de la putere. Dacă mă întrebați, astfel de momente din viață fie te formează, fie te frîng. Nu poți refuza în fiecare zi scaunul de prim-ministru, dar trebuie să o faci, dacă interesele din spate sînt obscure sau rău intenționate. Nu este ceva neobișnuit în democrațiile fragile ca profesioniștii buni, mai ales cei care muncesc din greu pentru a avansa în carieră, să cadă pradă unor grupuri de interese corupte. Vă rog să rețineți - este nevoie de ani de muncă grea pentru a vă construi o reputație bună și o singură decizie proastă pentru a o compromite pentru totdeauna. Am respins oferta și am părăsit ministerul. În acel moment, m-am simțit învinsă. Se părea că acesta era sfîrșitul unei perioade de multă muncă grea și că nu era lumină la capătul tunelului.

Nu am intenționat niciodată să devin politician. nu știam cum să o fac. Îmi dau seama că aici, la Harvard Kennedy School și în alte locuri bune, mulți manageri și lideri sectoriali bine educați, eficienți spun că preferă să păstreze distanța față de politică. Oamenii nu vor să se încurce cu politica. Am crezut exact la fel. Pana la un punct. Pînă cînd am decis că nu vreau să trăiesc într-o țară condusă de oameni corupți. Și asta nu însemna neapărat să te muți într-o altă țară.

Perspectivele înființării unui nou partid politic de la zero erau foarte incerte, condițiile fiind puternic împotriva noastră. Dar asta ne învață istoria că este calea de a schimba o societate. Vom reuși noi acolo unde alții au eșuat, de multe ori? A fost nevoie de multă gîndire și, în cele din urmă, de un salt de credință pentru a intra în politică, în loc să alegi o carieră diferită, liniștită și confortabilă.

Acest salt de credință s-a bazat pe faptul că știam că am putea găsi sprijin în locuri mai importante. Am crezut în onestitatea și buna credință a majorității cetățenilor moldoveni. Întotdeauna am știut că poporul nostru are un sentiment înrădăcinat de dreptate și corectitudine. Acestea sînt caracteristici definitorii ale oamenilor noștri. De la Independență și pînă astăzi, moldovenii au rezistat opresiunii și s-au ridicat în picioare. Ne-am dorit mereu să modelăm realitatea în care trăim.

În 2016, împreună cu echipa mea, am înregistrat partidul nostru politic. La acea vreme țara era captivă unui regim oligarhic autoritar. De ce ne-au permis să înregistrăm partidul? Cred că nu ne-au văzut ca pe o amenințare la adresa guvernării lor, ci ne-au privit ca pe o grămadă de tocilari incapabili să reprezinte o amenințare pentru regimul lor strîmb. Începători care ar face politică și ar pleca sub presiunea unei guvernări care poate sparge pe oricine. Dar s-au înșelat. În cîțiva ani, țara ne va propulsa să punem capăt guvernării lor corupte și să-i facem să fugă în toată lumea.

Crearea unui partid politic a însemnat multe lucruri. Înainte de toate, să arătăm oamenilor că Moldova poate avea partide politice curate, care se bazează pe donațiile oamenilor. A fost un lucru fără precedent, căci pînă la asta majoritatea partidelor politice de bazau pe mită și pe corupție. A face oamenii să doneze voluntar pentru un partid politic nu a fost ușor. Anterior, nu prea mulți se întrebau de unde vin banii pentru finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale. Am fost întrebată asta - vrei să devii politician și vrei să plătim pentru asta?

Dar, din ce în ce mai mult, oamenii au început să înțeleagă că aceasta era singura modalitate de a avea politicieni care reprezintă cu adevărat voința oamenilor și nu interesele lor personale. Desigur, acestea au fost contribuții mici, care ne-au ajutat doar să acoperim cheltuielile de bază. Timp de patru ani, partidul și-a permis doar doi angajați plătiți. Toți ceilalți au fost voluntari. Unii dintre noi - voluntari cu normă întreagă, de cîțiva ani. Aici au fost utile economiile făcute la locul de muncă de la Banca Mondială, pentru a putea supraviețui. Dar nu a fost ușor.

Cu toate acestea, a fi absolut transparent și a nu face nici măcar cel mai mic compromis de integritate au fost cheia pentru a cîștiga încrederea oamenilor. Iar rezultatele au depășit așteptările noastre. Partidul a crescut constant, cîștigînd sprijinul poporului și al partenerilor internaționali. Puterea a început în sfîrșit să ne perceapă ca pe o amenințare. Bineînțeles că au pornit cu toții împotriva noastră. Liderii opoziției, familiile și prietenii lor au fost intimidați, urmăriți penal, acuzați de fraude, pentru a convinge oamenii că politica în Moldova va fi mereu murdară. Familiile și prietenii noștri au fost expuși. Alegerile au fost anulate. Propaganda nu a încetat, regimul controlînd mass-media. Dar știam că trebuie să-i oprim înainte ca ei să devină prea puternici și să ducă țara într-un autoritarism pe termen lung.

Și acest lucru s-a întîmplat - în cel mai dramatic mod, în pragul tulburărilor civile, chiar dacă a fost nevoie de încă niște ani lungi de luptă pentru a-i da afară. Am devenit mai experimentați. Am folosit rețelele de socializare și am mers din ușă în ușă pentru a comunica cu oamenii. Societatea civilă, mass-media independente și partidele politice de opoziție s-au unit pentru a opri regimul corupt. După alegerile parlamentare din iarna lui 2019, deși alegerile au fost în mare măsură trucate și desfășurate după reguli nepoliticoase, fiind susținuți de oameni, am reușit să formăm o coaliție fragilă în parlament și să înlăturăm regimul oligarhic. Am devenit în sfîrșit prim-ministru. Dar, ca orice alt miracol, a durat doar cinci luni. Eforturile noastre au fost întrerupte în scurt timp și din același motiv - am refuzat să facem compromisuri cu privire la valorile noastre: stat de drept, justiție independentă, bună guvernare în interesul cetățenilor noștri, transparență.

Devotamentul nostru față de principiile noastre a dat roade. Oamenii ne-au înțeles și ne-au susținut. Am candidat la alegerile prezidențiale din 2020 și am cîștigat. Pentru prima dată în istoria Moldovei, o femeie a devenit președinte. Partidul a cîștigat zdrobitor la alegerile parlamentare anticipate, un an mai tîrziu. Acest lucru ne-a dat un mandat clar pentru schimbare, pentru reformarea Moldovei și aducerea ei acolo unde îi este locul - în familia de state europene. Țara mea e condusă acum de o femeie președinte și o femeie prim-ministru - ambele absolvente de Harvard.

O altă lecție importantă. Politica este ceea ce facem din ea. Puteți fi un lider remarcabil în organizația, compania sau instituția voastră. Poți să cîștigi bătălii mici și să te bucuri de victorii, poți implementa strategii care merită. Dar dacă vrei o schimbare reală care va avea un impact direct asupra comunităților și societăților, trebuie să intri în politică. Politica este despre un impact mare, real, imediat și pe termen lung. Leadership-ul politic înseamnă educarea societății și setarea unor exemple și standarde pentru societate. Este despre modelarea viitorului și despre împuternicirea oamenilor. La Harvard, sîntem cu toții pregătiți să muncim din greu și să visăm măreț. Deci, nu vă fie frică. Implicați-vă în politică, în numele unor schimbări mai mari de care avem nevoie cu toții în aceste vremuri extrem de dificile. Avem nevoie de noi lideri în politică, lideri capabili să asculte și să empatizeze cu oamenii, să creeze medii favorabile care să-i ajute pe oameni să facă față provocărilor dificile și să prospere, așa cum ne-a învățat profesorul Heifetz. Avem nevoie de mai mulți oameni cu integritate în politică. În toate țările și în toate organizațiile internaționale care modelează viitorul lumii noastre.

După ce am cîștigat toate alegerile posibile, am inițiat în sfîrșit un proces amplu de reformă. Sîntem pe calea de a reforma justiția, un proces așteptat de prea mult timp. Am eliminat un număr mare de scheme de corupție în diferite sectoare, prin care au fost jefuiți statul și cetățenii moldoveni. Ne-am concentrat pe îmbunătățirea mediului de afaceri și pe atragerea de investitori pentru a crea oportunități economice acasă și pentru a inversa migrația. Cu toate acestea, ne confruntăm cu multe provocări și am fost puternic loviți de o succesiune de crize - Covid-19, criză energetică, inflație extrem de mare, toate culminînd cu războiul contra Ucrainei.

Moldova este o țară mică situată într-o vecinătate geopolitică dură. Astăzi, avem un război la granița noastră. Nu poate exista nicio justificare pentru războiul dus de Rusia împotriva Ucrainei, o altă națiune suverană, pentru capturarea teritoriilor sau reconfigurarea sferelor de influență în secolul XXI. Poporul Ucrainei trece printr-o tragedie greu de imaginat. Prin curajul, rezistența și sacrificiul lor, curajoșii ucraineni au arătat că sînt oameni puternici, care își vor păstra dreptul de a se guverna. Prin sacrificiul lor, ei apără întregul continent european, valorile și principiile acestuia. Și sîntem recunoscători pentru asta.

Moldova a făcut și va continua să facă tot posibilul pentru a-i ajuta. Astăzi, 4% din populația noastră sînt refugiați din Ucraina. Nouă din zece refugiați au fost găzduiți de moldoveni în casele lor, chiar înainte ca Guvernul să ofere facilități. Întreaga țară s-a unit pentru a oferi sprijin cu tot ce putem - siguranță, adăpost, case, hrană, îngrijire medicală și îngrijire pentru copii. Compasiunea, respectul și bunătatea arătate de moldoveni mă fac foarte mîndră de poporul meu. Guvernul Republicii Moldova va face tot posibilul pentru ca acest sprijin să continue.

Războiul are un cost mare pentru Moldova. Resursele sînt extinse. Dar, în ciuda tuturor dificultăților, sîntem hotărîți să reușim. Oamenii noștri atît în țară, cît și în străinătate sînt resursa noastră principală și cea mai valoroasă, și rămîn principala noastră speranță și linie de viață. Marea noastră diasporă oferă un mare sprijin țării noastre. Munca și sacrificiul lor au susținut Moldova în aspect economic, iar banii pe care îi trimit acasă acești oameni ajută multe familii din țară. Mulți dintre ei ocupă poziții importante de nivel mediu și înalt în corporații, guverne și comunități științifice din străinătate. Ne bazăm pe ajutorul lor în reformarea Moldovei, pentru a o face eligibilă de aderarea la UE, care este principalul nostru proiect național.

Moldova urmărește să obțină azi statutul de țară candidată la Uniunea Europeană, ceea ce va ajuta să creăm viitorul nostru într-o familie de democrații consolidate - familia europeană. Obținerea statutului de candidată la UE este o ancoră pentru independența noastră, pentru dezvoltare pașnică, reforme economice și politice. Știm că trebuie să muncim din greu pentru asta și ne angajăm s-o facem pe deplin.

Dragi absolvenți,

Mesajul meu pentru voi azi e următorul: mai întîi, găsiți-vă lumina călăuzitoare și rămîneți fidel ei. Îmbrățișați realitatea sau fiți gata să munciți din greu pentru a o schimba. Realitatea este adesea crudă și dură. Nu se schimbă ușor. Realitatea poate fi chiar mai încăpățînată și mai rezistentă decît absolvenții de la Harvard.

Lumina mea călăuzitoare a rămas fidelă principiilor mele, lucrurilor în care cred cu adevărat și la care țin. Integritatea și onestitatea m-au adus acolo unde sînt astăzi.

În al doilea rînd, alegeți obiective semnificative și faceți-vă munca cu pasiune. Astăzi, scopul meu major este să ajut la construirea unui stat funcțional în Moldova, să mențin țara în pace cu ea însăși și cu vecinii săi, și să o apropii de Uniunea Europeană. Și vă încurajez încă o dată să vă alăturați politicii în țările voastre și să participați la aducerea schimbărilor atît de necesare comunităților și oamenilor. Timpul petrecut la Harvard v-a arătat că puteți face asta. Cel puțin, aceasta a fost experiența mea și sînt sigură că acest lucru nu s-a schimbat.

În al treilea rînd, aveți răbdare. Schimbarea poate dura cîțiva ani, uneori decenii, s-ar putea să eșuezi de multe ori, dar va trebui să rămîneți dedicat și concentrat. Atîta timp cît vă păstrați abordarea creativă și inovatoare în urmărirea obiectivelor pe care vi le-ați propus, răbdarea și perseverența vor schimba în cele din urmă realitatea dură - dar nu se va întîmpla aproape niciodată imediat.

În al patrulea rînd, construiți-vă echipa. Am fost norocoasă să lucrez cu echipe de oameni incredibili, din toate categoriile sociale. Fără o adevărată muncă de echipă, nu vei progresa prea mult în atingerea obiectivelor. Vă rog să știți că puteți construi echipe uimitoare chiar și în medii mai puțin favorabile - de exemplu, atunci cînd nu puteți motiva oamenii în mod corespunzător din punct de vedere financiar, dați dovadă de respect și angajament față de cauză. Și, oricît de departe veți ajunge, fiți umili. Amintiți-vă că șansa și circumstanțele joacă un rol în viața noastră, oricît de buni ați fi. Lumea nu se învîrte și nu ar trebui să se învîrtă în jurul vostru.

În încheiere, voi reaminti lecțiile mele cele mai valoroase de la Harvard: inspirați, stabiliți obiective mai mari decît voi pentru țara sau organizația voastră, fiți lider în implementarea obiectivelor și niciodată nu faceți asta de dragul vostru. Nu uitați să construiți prietenii puternice în timp ce mergeți prin viață. La Harvard, mi-am făcut prieteni minunați, iar relațiile noastre au supraviețuit afacerilor vremurilor noastre. Fiți îndrăzneți, nu vă fie frică să eșuați și aveți răbdare. Așa mă văd pe mine și pe membrii echipei mele - pionieri, stabilind o cale nouă, mai bună și o direcție de urmat pentru țara mea. Această cale și această direcție, în care cred din toată inima, au fost preluate de mulți alții pentru a face cursul de dezvoltare a țării ireversibil și pentru a o aduce acolo unde i se cuvine - în familia europeană a națiunilor libere.

Dacă vreți să trăiți într-o lume mai bună, și sînt sigură că vă doriți asta, vă îndemn să vă implicați în formarea ei, în numele propriului popor și al generațiilor viitoare!

Mulțumesc.