Una-i protejarea drepturilor minorităților, alta-i pretenția lor dominatoare!

Autor: Mihai CONȚIU

Ministerul Justiției avansează un proiect de hotărîre pentru consultări publice, în vederea unor modificări legislative care vor exclude obligativitatea traducerii unor documente în limba rusă. Așa cum și era de așteptat, forțele politice moldovenești ”supuse Moscovei” au reacționat cu revoltă față de acest demers, în concordanță cu purtătoarea de cuvîn a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova.

Printre altele, Zaharova a precizat: ”Circa 80% dintre locuitorii Republicii Moldova cunosc limba rusă și o folosesc în viața de zi cu zi”; Moldovenii ”au o atitudine grijulie față de cultura rusă (…) pe care o consideră și a lor”; ”…autoritățile de la Chișinău întreprind toate măsurile pentru a strîmtora rolul limbii ruse în viața publică” etc.

Din cele invocate de către Zaharova, observăm că este aproape de adevăr cînd zice despre ”circa 80% dintre moldoveni că știu limba rusă și o folosesc în viața de zi cu zi”. Spun că este ”aproape de adevăr” deoarece acest procent poate că este depășit. Atunci cînd afirmă și că ”moldovenii au o atitudine grijulie față de cultura rusă”, că ea crede că aceiași moldoveni ”manifestă dragoste față de moștenirea culturală rusească pe care o consideră și a lor”, se impun cîteva precizări absolut necesare.

Realiștii fiind, moldovenii vorbesc rusește și își stîlcesc propria limbă prin calchieri și utilizarea în exces a rusismelor dintr-un servilism de care nu sunt conștienți. Putem spune că acest instinct l-au moștenit chiar genetic, la nivel cerebral. ”Dragostea moldovenilor pentru cultura rusă” pe care, ”drept moștenire”, ”o consideră și a lor”, iar aici mă refer la ultimele peste trei decenii, se limitează la muzica rusească și la posturile de televiziune pro-rusești care le spală creierii întru încîntarea lor nătîngă. Nu același lucru, însă, îl putem spune și despre acei etnici ruși, cetățeni ai Republicii Moldova, care studiază în profunzime limba și cultura rusă.

Anume acești etnici ruși și politicienii moldoveni pro-ruși îi țin pe cetățenii majoritari ai acestei Țări în captivitatea limbii ruse, iar asta pe fondul unui dispreț suveran față de toți moldovenii ”buni doar să voteze ca vitele”. Una este protejarea legală a drepturilor minorităților să-și conserve limba și cultura, alta-i pretenția minusculei minorități ruse de a domina Republica Moldova și prin limba rusă la nivel național. Unde-s ”idealurile” celor care încă din anii 1988-1989 au cerut alfabetul latin și limba română? S-au făcut praf și pulbere în toți acești ani! Cu cît mai abitir o minoritate politică moldovenească cerea limba română și unirea cu România, cu mult mai mult limba rusă și pro-rusismul s-au tot consolidat.

Pauză nepublicitară spre neatenția și a Consiliului Audiovizualului

Am toate motivele să cred că o serie de elemente despre care voi vorbi nici nu sunt cunoscute de către Consiliul Audiovizualului, dar și sunt lăsate să funcționeze primejdios, în defavoarea telespectatorilor, poate în cunoștință de cauză, poate în complicitate cu posturile de televiziune, poate… Aici este vorba despre acele posturi de televiziune care transmit pe teritoriul Republicii Moldova filme străine (cele mai multe americane), în care dialogurile dintre actori sunt dublate în limba rusă și subtitrate în limba română. Ignoranță sau rea-voință?

Din start, atunci cînd vocile autentice ale actorilor din filme sunt dublate de voci în limba rusă, avem de-a face cu anularea ”artei actorului”. La astfel de abuzuri, spre exemplu, recurg și germanii, dar o fac în limba germană, nu rusă. Fără să fie nevoie să dau exemple, aproape toți amatorii versați de filme le vizionează și pentru dicția și arta interpretativă vocală a unor mari actori. Astfel, pe teritoriul Republicii Moldova se impune interzicerea dublării vocale în limba rusă a filmelor străine și obligativitatea subtitrării dialogurilor în limba română, așa cum este și în România. Această obligativitate se impune să fie extinsă și asupra tuturor emisiunilor originale americane de toate tipurile.

Știu foarte bine că chestiunea se pune și pecuniar, iar asta și pentru că rușii știu prea bine ce avantaje au dacă revînd moldovenilor mai ieftin astfel de variante, ca ”să-i cumpere” și mai ieftin.

Gata cu pauza nepublicitară. Revenim!

Este nevoie de măsuri politice fundamentale, în interes național, în legitimă apărare națională, de protejare a adevăratei identități a cetățenilor acestei Țări. Asta înseamnă că doar minoritatea rusă trebuie să aibă condiții didactice de învățare a limbii și culturii ruse, iar în restul tuturor școlilor din Țară limba rusă să fie exclusă din categoria limbilor străine. Dată fiind poziționarea geografică și identitară a acestei Țări, limbile străine care trebui să fie studiate în școli cu prioritate sunt franceza, engleza, latina și greaca. Ultimele două limbi – latina și greaca – pot fi facultative, iar asta întrucît sunt strict necesare celor care studiază Medicina, Dreptul și Istoria, cel puțin.

În acest context, demersul Ministerului Justiției este absolut necesar și legitim. Nu Kremlinul trebuie să decidă ce limbă și cultură au moldovenii, ci Chișinăul și Istoria identitară reală. În aceste peste trei decenii de ”semi-suveranitate națională” (spun asta cu gîndul la situația din Transnistria!), de prezență a alfabetului latin și a limbii moldovenești-românești, ”analfabeții” minoritari agresivi au avut destul timp să învețe limba Țării în care trăiesc. De fapt, nu au învățat limba română nu din neputință, ci din dispreț față de moldoveni, iar moldovenii le demonstrează permanent că merită acest dispreț.

Personal, am avut prilejul să cunosc cazuri de cetățeni moldoveni de origine etnică rusească, necunoscători ai limbii române, care lucrează ori sunt stabiliți în Țări europene a căror limbă au învățat-o. Acolo ”este nevoie”, dar în Țara lor, ai cărei cetățeni sunt, ”nu este nevoie” să învețe și limba română. Din toate aceste pricini, repet că, la nivel politic, e nevoie de demersuri fundamentale în aceste sensuri, iar asta pentru că acolo unde-i lege, nu-i tocmeală!

P. S. În 2018, cînd era consilier, actualul primar reales Ion Ceban a mobilizat ”o echipă de voluntari” ca să se ocupe de traducerea în limba rusă a documentelor Primăriei, chipurile ”la sesizarea unor locuitori ai capitale care se confruntă cu dificultăți întrucît nu cunosc suficient de bine limba de stat”. Acum, același Ion Ceban, fost vorbitor de limbă moldovenească, recunoaște statutul limbii române în Republica Moldova și spune că vorbește limba română. Aș fi tare curios să aflu care mai este soarta ori statutul acelei ”echipe de voluntari”? Traduc și acum documentele Primăriei în limba rusă din aceleași pricini ca în 2018?