Prima victorie a Corectitudinii Politice prin ratificarea Convenției de la Istanbul

Vineri, 1 Octombrie, Parlamentul Republicii Moldova a votat ratificarea controversatei, în plan internațional, Convenții de la Istanbul, în prima lectură, cu 54 de voturi ale deputaților din PAS. După cum am mai scris, acesta este un prim PAS întru legiferarea, în Republica Moldova, a tuturor ”directivelor internaționale” instaurate deja de către neomarxismul Corectitudinii Politice în numeroase Țări occidentale. Alte cîteva țări, precum Marea Britanie și membre ale UE ca Ungaria, Polonia, Lituania, Letonia, Ucraina, Bulgaria, Cehia și Slovacia refuză să ratifice acest document, iar Turcia a anunțat despre retragerea din Convenția de la Istanbul. Totodată, Rusia, Ucraina, Azerbaidjan și Armenia, membre a Consiliului Europei, au refuzat să semneze Convenția de la Istanbul. De ce?

Generic, Convenția de la Istanbul este un document la baza căruia, aparent, stau cele mai nobile inițiative umanitare. Nici nu i te poți opune dacă îi citești DOAR următoarele stipulații:

”Constatînd că violenţa la adresa femeilor reprezintă o încălcare a drepturilor omului, Convenţia face imposibilă calificarea chestiunii drept una privată şi de familie. Fie că e vorba de violența domestică, mutilarea genitală, căsătoria forţată, hărţuirea sexuală, violenţa psihică, urmărirea obsesivă (stalking), sterilizarea forţată sau avortul forţat, Convenţia de la Istanbul obligă statele semnatare să combată toate formele de violență la adresa femeilor. Convenţia este menită să le ofere femeilor un plus de securitate, prevenind violenţa, protejînd victimele şi trăgîndu-i la răspundere pe făptaşi. Important e ceea ce subliniază acest document. Anume că o prevenire eficientă a violenţei împotriva femeilor presupune ca statele semnatare să amelioreze situaţia egalităţii de gen şi să combată inegalităţile adînc înrădăcinate şi stereotipurile privind rolul femeii şi al bărbatului în societate”.

Păi cum să nu fii de acord cu astfel de impuneri necesare? Cine, acum, nu dorește eradicarea definitivă a violenței împotriva femeilor și aplicarea celor mai nemiloase pedepse pentru cei care le agresează indiferent cum? Doar sunt mamele noastre, ale tuturor!

Totuși, Țările arătate mai sus refuză ratificarea acestei Convenții, iar aceasta în condițiile în care ele, constituțional, nu discriminează femeile și pedepsesc toate infracțiunile discriminatorii. Problema, credem, constă în aceea că această Convenție de la Istanbul nu este o emanație, în stare pură, a unui instinct umanitar tradițional, ci o expresie impusă de către agresivitatea Corectitudinii Politice. Aici avem de-a face cu o intenție de generalizare, de impunere legislativă unică asupra Statelor de către UE. Era, credem, suficient ca UE să recomande Țărilor membre și celor asociate să-și armonizeze legislațiile naționale de așa manieră încît să protejeze în mod expres drepturile femeilor, protecția lor și să prevadă sancțiunile drastice aplicate celor care le încalcă.

Și în cazul Convenției de la Istanbul, dreptul și specificul național au fost ignorate, iar asta sub dictatul ușor de intuit al Corectitudinii Politice, care vrea o uniformizare docilă a națiunilor comunitare după normele impuse de la Bruxelles.

Statele care văd diavolul dintre rîndurile scrise de Corectitudinea Politică

”Motivul pentru care Polonia dorește să se retragă din Convenția de la Istanbul nu are de a face cu dorința acestei țări de a-și vedea femeile agresate fizic sau psihic, ci este strîns legat de faptul că, deși la prima vedere scopul Convenției este acela de a lupta împotriva violenței domestice, la o privire mai atentă, aceasta afectează dreptul la libertate religioasă, dreptul părinților de a-și educa copiii conform propriilor convingeri și se definește pentru prima dată într-un tratat internațional noțiunea de gen, ca fiind diferită de sexul biologic. Această definiție este controversată și nu există un consens asupra acesteia”.

„Abordarea sa ideologică este contrară legislaţiei ungare şi convingerilor Guvernului”, a argumentat în faţa parlamentarilor deputatul Lorinc Nacsa, din partea creştin-democraţilor din Ungaria.

”Legislativul de la Bratislava a respins acest text susţinînd că el contravine definiţiei constituţionale a căsătoriei în Slovacia, definită drept o uniune heterosexuală. Deputaţii slovaci au mers mai departe prin supunerea la vot a unei rezoluţii care au solicitat Guvernului să ''împiedice'' Uniunea Europeană să pună în practică dispoziţiile din Convenţie care ''nu sunt incluse în legislaţia slovacă''. Un amendament controversat din Constituţia slovacă, introdus în 2014, defineşte căsătoria drept uniunea dintre un bărbat şi o femeie”.

Direcția de Comunicații a Președinției Turce a emis, în Martie, o declarație în care spunea că Convenția de la Istanbul a fost „deturnată” de către oamenii „care încearcă să normalizeze homosexualitatea”. Președintele turc a prezentat un „Plan de acțiune pentru combaterea violenței împotriva femeilor”, care include obiective precum revizuirea proceselor judiciare, îmbunătățirea serviciilor de protecție și colectarea datelor privind violența.

“Unele grupuri încearcă să prezinte retragerea noastră oficială de la convenția de la Istanbul la 1 Iulie ca un pas înapoi”, a spus Erdoğan, citat de Euronews. „La fel cum lupta noastră împotriva violenței față de femei nu a început cu Convenția de la Istanbul, nu se va termina odată cu retragerea noastră”.

”Articolul 12 al Convenției cere, printre altele, măsuri „de promovare a schimbării modelelor de comportament social și cultural al femeilor și bărbaților, cu scopul de a eradica prejudecăți, obiceiuri, tradiții și alte practici bazate pe ideea inferiorității femeii sau pe roluri-stereotip pentru femei și bărbați”. Adoptarea unor astfel de prevederi reprezintă o sursă de amenințare permanentă pentru femei. Convenția se poate transforma cu ușurință într-un instrument convenabil de marginalizare a valorilor morale și a moștenirii spirituale care stau la temelia de valori a națiunii creștine.

Prevederile din Articolul 14 al Convenției sunt deosebit de îngrijorătoare, deoarece obligă semnatarii să includă materiale educaționale despre „roluri nestereotipe de gen” în programa școlară de la toate nivelurile de învățămînt. Astfel de materiale pot include promovarea homosexualității și transsexualității. Încercarea de a lega combaterea violenței de introducerea unor prevederi străine de sistemul educațional lituanian și de valorile morale ale multor părinți creează un precedent care reprezintă motiv de îngrijorare”.

Se presupune că sexul și „genul” sunt două concepte diferite, cel din urmă fiind un construct social, independent de sexul biologic al persoanei. 

Nu-i așa că actuala guvernare de la Chișinău e mai cu moț decît cele din Statele pomenite? Culmea e că unele dintre ele sunt și ”cei mai de nădejde prieteni” ai actualei guvernări!

Mihai CONȚIU