De ce zona euro nu va mai fi la fel

Criza din Cipru a desfiinţat un tabu al zonei euro-ireversibilitatea apartenenţei la moneda unica. Banca Centrală Europeană a avertizat micul stat insular că nu va mai alimenta cu lichidităţi băncile cipriote dacă Nicosia nu acceptă programul de împrumut agreat de FMI şi UE. Este un mod de a prefigura excluderea din zona euro, mult mai concretă decît spectrul fluturat deasupra Greciei, după alegerile din iunie 2012, atunci cînd stînga radicală era la un pas de a venio la guvernare, scrie La Tribune. Mai mult, şeful grupului parlamentar creştin-democrat din Bundestag, Volker Kauder, cerea Italiei reforme sau “ieşirea din euro”.

Solidaritatea europeană rămîne doar o vorbă

Pînă acum, solidaritatea dintre statele zonei euro a presupus, în primul rînd, sacrificii majore din partea statului ajutat. Statele puternice au creat Fondul European pentru Stabilitate Financiară şi apoi Mecanismul European de Stabilitate pentru a organiza aşa-zisă solidaritate, însă aceasta nu a fost decît o cale de a se asigura că ajutorul le va fi rambursat pînă la ultimul cent. Aşa a fost în cazul Greciei, cînd FESF şi Banca Centrală de la Frankfurt nu au acceptat pierderi de capital în cadrul restructurării datoriei elene. Rambursarea datoriilor către europeni (Germania) este principală preocupare a Atenei.

Cazul Ciprului este un pas înainte. Mergînd pe principiul “ajută-te şi Cerul te va ajuta”, europenii au propus Nicosiei nu celebrul împrumut extern (bail out), ci un bail in-o finanţare din resurse proprii. Ciprului i s-au oferit doar 10 miliarde din 17 miliarde necesare, sume extrem de mici în comparaţie cu cele împrumutate Greciei, Irlandei sau Portugaliei. În cazul Irlandei, un semi-paradis fiscal, condiţiile au fost mult mai uşoare. Dublinul nu a participat decît cu 20% la cele 85 de miliarde împrumutaţi. În Cipru, doi ani mai tîrziu, procentul a fost de 40%. Mesajul este clar-un avertisment pentru potenţialii solicitanţi de ajutoare.

Fie că este vorba despre conjunctura alegerilor din Germania sau nu, precedentul cipriot se va impune. De acum nu va mai exista un bail out complet în zona euro.

Fără sectorul bancar, care va fi redus enorm de actualele condiţii de împrumut, economia Ciprului va deveni o ruină. Însă europenii au decis să facă din Cipru un exemplu pentru cei care vor dori ajutorul statelor prospere ale nordului european. Scopul acestora nu este susţinerea creşterii economice în alte state UE, ci reducerea contribuţiilor lor în alte state, trecut greutatea poverii pe umerii altora (ciprioţi, britanici, ruşi- în cazul Ciprului).

Sfîrşitul egalităţii

De la politicienii şi pînă la o bună parte a presei, în UE s-a uitat că întreaga criză cipriotă a fost iniţiată de dezastrul financiar din Grecia. Pentru a justifica măsurile dure din Cipru, s-a scris despre această ţară că nu este decît un paradis fiscal care nu merită pic de milă. Însă ce se va întîmpla dacă criza se va repeta în Slovenia, un stat la fel de mic şi puţin populat şi cu un sistem bancar ce da semne de fragilizare? Se va rescrie istoria Sloveniei pentru a justifica refuzul UE de a contribui la un ajutor?

În mod implicit, la Bruxelles s-a decis că cetăţenii ciprioţi nu au aceleaşi drepturi cu alţi cetăţeni din zona euro. Criză din 2008 a demonstrat că guvernele din marile state europene nu au dorit să-şi lase băncile pradă falimentului. Berlinul a naţionalizat parţial Commerzbank, cu 18 miliarde de euro, pentru a evita aplicarea garanţiei pe depozitele de sub 100.000 de euro. Angela Merkel chiar a declarat că va garanta integritatea tuturor depozitelor din Germania.

Astfel, se poate concluziona că există două categorii de cetăţeni europeni: cei din statele prospere, pentru care presă şi guvernele naţionale plîng cu lacrimi de crocodil, şi cei din statele sărace. Pentru cei din urmă, nimic nu este garantat. Pentru ei se vor găsi întotdeauna motive pentru a le reduce drepturile (ex. cheltuiesc peste ceea ce îşi permit, sunt un paradis fiscal şi, prin urmare, fură bani). Egalitatea între cetăţenii statelor euro şi ale UE în general este un concept golit de orice sens.

O criză politică

Cu cazul Ciprului se încheie o evoluţie care transferă criza europeană de la nivel financiar la nivelul politic. Miza este de a afla care este preţul pe care guvernele şi cetăţenii îl pot accepta, la limită, pentru a adera la zona euro. Este o întrebarea care acum doi ani nu se punea deloc încă. Acum însă poporul şi guvernul cipriot vor trebui să răspundă.

De acum înainte, riscul este clar: naţiunile din nord, ca şi cele din sud, văd în euro o povară insuportabilă, iar aceasta se va transmite la urne. Insistînd pe costul ajutorării Ciprului, pe refuzul solidarităţii şi punînd aderarea Ciprului la euro sub semnul întrebării, liderii europeni au agravat această criză politică. Au dat argumente valide adversarilor euro, au fragilizat Uniunea Economica şi Monetară. Iar şocul principal nu mai este între pieţe şi guverne, ci între guverne şi popoare.

Fundamentele euro au fost minate de criza cipriotă. Viitoarele împrumuturi vor fi făcute sub condiţii tot mai dure şi mai greu de aplicat. În aceste condiţii, aproape nimeni nu se mai află la adăpostul solidarităţii europene, ci la adăpostul lui “fiecare pentru el”, încheie La Tribune.

Sursa. Cotidianul.ro