Autor: Bogdan ŢÎRDEA

Declaraţiile în lanţ ale funcţionarilor europeni, privind derapajele antidemocratice ale puterii de la Chişinău, au contrariat opinia publică din Republica Moldova. 

Dacă pînă acum funcţionarii UE reacţionau peste 2-3 zile de la producerea unui eveniment, acum reacţia lor a fost una fulger. Parlamentul încă discuta proiectele de legi, dar reacţia unor funcţionari europeni era deja şi vociferată. Reacţiile, spre deosebire de alte dăţi, au fost dure, chiar tranşante, fără drept de apel, fără expunerea unor soluţii. Expuse pe un ton imperativ, violînd toate principiile şi eticheta diplomatică, aceste poziţii europene, la o analiză mai atentă, sunt lipsite de substanţă juridică şi chiar morală. Unica referire demnă de luat în considerare este cea referitoare la Curtea Constituţională.

Vorbind dintr-un cadru mai general, aici demnitarii UE au dreptate. Dar dacă ne referim strict la situaţia Republicii Moldova, cred că funcţionarii europenii ar trebui să fie mai atenţi cînd se expun pe o problemă sau alta, existînd riscul propriei compromiteri. Pentru că situaţia de la noi nu este una comparabilă cu teoria şi realitatea europeană.

Poate că voi părea prea insistent, dar nu pot să nu amintesc şi cu această ocazie că, atunci cînd spunem Republica Moldova, avem, de fapt, în vedere un stat captiv, un stat cu o democraţie nefuncţională, un stat acaparat de mafia Păpuşarului, în care instituţiile statului nu fac nimic altceva decît sa-i slujească interesele.

Păi Curtea Constituţională nu este o excepţie, Curtea Constituţională şi membrii ei, aproape în corpore, fac parte din instituţiile fundamentale ale statului controlate în totalitate de oligarh. Şi atunci e şi firesc ca măcar cineva să încerce cel puţin sa-şi pună problema găsirii unei soluţii de scoatere a Curţii din ghearele captivităţii. Poate că ceea ce s-a propus a fost o chestiune provizorie, nefinisată, poate că intenţia parlamentarilor nu a fost reflectată pe înţelesul tuturor, însă, a nu face nimic într-o asemenea situaţie, aceasta ar însemna o crimă din partea celor aleşi de popor, ar însemna, nici mai mult, nici mai puţin, o cedare şi o capitulare în faţa uzurpatorilor puterii în stat! Or, o astfel de atitudine ar conduce în mod direct la transformarea Republicii Moldova într-o autocraţie.

În acest context, am şi eu cîteva întrebări faţă de comisarii europeni, poziţia cărora nu întotdeauna îmi este clară. Sper că răspunsul lor va fi unul cît se poate de onest.

1. De ce comisarii UE nu au reacţionat tot atît de prompt atunci cînd AIE a anulat funcţia de preşedinte al Consiliului Municipal Chişinău, care a fost introdusă de PCRM la recomandarea europenilor? Poate din cauza că această funcţie, conform numărului de voturi obţinute la alegerile municipale, trebuia să revină PCRM?
2. AIE a anulat practica, introdusă sub presiunea aceloraşi europeni de către PCRM, de a oferi opoziţiei conducerea CCA, CEC, Curţii de Conturi. Comisarii UE au luat şi de această dată apă în gură. De ce oare? Care este motivul? Ce s-a schimbat de atunci dacă UE nu mai ţine cont de drepturile opoziţiei? Sau, cînd e vorba de PCRM, nu mai funcţionează libertăţile fundamentale europene?
3. AIE, de facto, a stopat  practica de expertizare prealabilă a proiectelor de legi la CoE şi Comisia de la Veneţia, introdusă anterior sub presiunea europenilor şi a opoziţiei. Oricît ar părea de straniu, europenii, pînă mai ieri, nu s-au arătat deranjaţi de acest derapaj, pe care l-am semnalat în repetate rînduri. Explicaţi-ne, vă rog, şi nouă, domnule Fule! Sau poate Moldova a ieşit de sub monitorizarea APCE, iar noi nici nu ştim de aceasta?
4. AIE a demarat, în septembrie 2010, referendumul privind modificarea Constituţiei, în pofida recomandărilor comisiei de la Veneţia. Argumentul era unul de natură politică: secretarul general al CoE, T. Jagland, a permis acest lucru, violînd grav Constituţia RM. Am întrebat atunci, întreb şi acum: vi se  pare normal, dragi europeni, ca, după ce aţi violat Constituţia RM, să mai faceţi apel la Constituţia RM, aşa cum o face azi Dirk Schuebel, declarînd că modificările produse la 3 mai sunt contrare Legii Supreme?
5. AIE a modificat de mai multe ori Codul Electoral, a schimbat sistemul proporţional de repartizare a voturilor pierdute pe unul egalitar. A deschis, după bunul plac, secţii de votare peste hotare, fără a oferi temeiul juridic şi statistic necesar. Modificările Codului se făceau practic în ajunul alegerilor, fără discuţii cu societatea civilă. Păstrînd tăcerea vizavi de aceste abuzuri, europenii au subsemnat la ele. Sau poate nu înţeleg eu ceva?
6. UE a trecut cu vederea interzicerea simbolisticii PCRM, neadmiterea la alegeri a candidaţilor PCRM, închiderea postului de opoziţie NIT, deschiderea dosarelor penale contra unor membri ai opoziţiei (PCRM, PSD, Patrioţii Moldovei), declararea ilegală a referendumului PSD etc. Reacţia UE faţă de aceste fărădelegi a fost una anemică, protocolară. Or, în culoare, europenii încurajau liderii AIE să continue distrugerea opoziţiei. Sau poate subsemnatul nu are dreptate, dragi comisari? Atunci dezminţiţi public această afirmaţie! Nu vă pare, dragi europeni, că, după asemenea abuzuri tolerate de dvs, cei care vor veni la putere după dispariţia AIE nu vor mai ţine cont de poziţia UE?
7. UE nu a avut nici o reacţie publică la atacurile raider din 2010-2011, în urma cărora sistemul bancar moldovenesc a pierdut în jur de 100 mln de euro. Au intervenit tacit, prin culoare, doar pentru a rezolva problemele investitorilor europeni de la MAIB. Or, acuzat de atacurile raider era nimeni altul decît domnul Păpuşar, membru al AIE,sponsor al PD, PL, PAD şi alte partiduţe-ştampilă. Acuzaţiile la adresa Păpuşarului au fost aduse de către prestigioasa organizaţie Transparency International. Dar, de dragul menţinerii AIE la guvernare, UE a închis ochii la aceste “mici” probleme. Sau poate nu este aşa?
8. UE nu avut nici o reacţie oficială privind acordul secret al AIE şi partajarea politică a unor instituţii de control şi de drept: PG, CNA, SIS, CCA, Curtea de conturi ş.a., care, conform legii, sunt autonome. Oare nu au înţeles atunci comisarii europeni că, de fapt, acest acord era antidemocratic şi antieuropean în esenţă, că era o sfidare crasă a planului de liberalizare a vizelor? Nu era clar că asistam la o acaparare a statului de către clanurile oligarhice, care-şi doresc orice, numai nu integrare europeană? Şi cum ar fi reacţionat ei dacă în UE ar fi existat un asemenea caz strigător la cer?
9. Comisarii UE au trecut cu vederea omorul din Pădurea Domnească, în care erau implicaţi 30 de funcţionari şi business-mani, majoritatea dintre ei membri ai PD şi PL. Doar Dirk Schuebel s-a expus, cerînd triumful justiţiei. Poate, pentru Fule şi Ashton, acest lucru, care a demonstrat paralizia şi supunerea totală a justiţiei faţă de un oligarh, este o nimica toată? Apropo, după ce Filat a luat atitudine la cerinţele lui Schuebel de penalizare a celor vinovaţi de omor, funcţionarii UE l-au lăsat de unul singur în lupta cu mafia.
10. UE nu a avut nici o reacţie promptă şi categorică la demisia guvernului. Fule şi Ashton s-au limitat la o constatare rece, aproape indiferentă, că guvernul a avut succese remarcabile în parcursul european. De ce atunci nu v-aţi expus prompt? Oare nu vă era clar că astfel AIE, atît de iubită de măriile voastre, a fost ucisă, iar cursul european şi Parteneriatul Estic au fost periclitate? De ce nu l-aţi sprijinit pe acela de la care aţi cerut penalizarea criminalilor din Pădurea Domnească?
11. De ce nu v-am auzit să vă lamentaţi atunci cînd PLDM şi PDM, în regim de urgenţă, pe la spatele opiniei publice, “de dragul menţinerii AIE”, au adoptat un set de legi cu adevărat antieuropene şi antidemocratice, violînd procedura de vot, opinia societăţii civile şi a experţilor? De ce numai secretarul general al CoE s-a expus asupra sistemului electoral mixt, ca fiind unul inadecvat? De ce nu v-a deranjat faptul că Procurorul General a fost înaintat de PDM, că a acumulat doar 49 voturi? De ce nu spuneţi nimic despre dreptul Curţii Constituţionale de a abroga orice lege prin votul a 3 membri sau doar a preşedintelui Curţii!? Nu era oare clar că Păpuşarul şi-a supus Curtea, CNA, PG, cerînd puteri absolute pentru aceste structuri? Şi nu vi-i ruşine după ce aţi văzut ce prerogative, de altfel votate în secret, şi-a atribuit Curtea Constituţională, ca să mai vorbiţi despre independenţa Curţii şi atentatul la autonomia sa? Chiar vă rog să-mi răspundeţi franc la această întrebare! Apropo, PD a lipsit de dreptul la vot 270.000 cetăţeni, toţi deţinători de paşapoarte sovietice. Acest drept fundamental, inerent oricărui stat democratic, a fost strivit fariseic în picioare. A reda acest drept cetăţenilor este ceva antieuropean?!
12. De ce aţi tăcut atunci cînd Curtea Constituţională, condusă de Al. Tănase, omul Păpuşarului, a emis decizia şocantă, antidemocratică şi antieuropeană din 22 martie, potrivit căreia orice funcţionar public poate fi demis în baza suspiciunii de corupţie? Nu v-a pus pe gînduri faptul că astfel cineva poate distruge politic toţi oponenţii, poate anihila opoziţia şi gîndirea liberă, motivîndu-şi decizia pe baza unor suspiciuni? Apropo, ambasadorul american William Moser a avut o poziţie mult mai tranşantă, sugerînd că decizia Curţii a fost una politică.
13. În perioada 2010-2012, oamenii de afaceri Victor Țopa şi Viorel Țopa, membri de vîrf ai Mişcării Antimafia, au fost condamnaţi la 8 şi 7 ani de închisoare pe baza unor dosare false, fabricate de Procuratură imediat după demascarea publică a lui Plahotniuc, a crimelor lui împotriva sistemului financiar-bancar din Moldova. Avocatul acestora, Andrei Năstase, doar pentru activităţile sale de demascare a ilegalităţilor săvîrşite de judecătorii lui Pleşca şi Poalelungi, de procurorul general Zubco în interesul patronului Plahotniuc, este hărţuit, urmărit de procurori şi judecătorii afiliaţi Partidului Democrat şi, personal, lui Lupu şi Plahotniuc, fiind nevoit să se adreseze inclusiv la CEDO. Liderul mişcării Antimafie, Sergiu Mocanu, cel care a denunţat şi crima din Pădurea Domnească, este hărţuit prin justiţie, fiindu-i sechestrate apartamentul, maşina şi conturile bancare. Unde a fost reacţia apărătorilor democraţiei şi drepturilor omului?
14. Nu credeţi că, după asemenea performanţe, majoritatea cetăţenilor pot fi  dezamăgiţi de UE şi de astfel de “valori” democratice? Vă amintesc că, în 2007, cînd PCRM era la guvernare, aproximativ 70% din populaţie pleda pentru integrarea europeană. Astăzi, sub Alianţa pentru Integrare Europeană, doar 50%. E hazlie situaţia, nu-i aşa?
15. Este adevărat faptul că unii funcţionari europeni au devenit clienţi fideli ai hotelului Nobil, iar poziţia atît de rapidă a europenilor se explică şi prin activitatea unei companii de lobby şi PR, care promovează interesele unor oligarhi din RM? Vedeţi, vă rog, unde apar majoritatea reacţiilor europene: la televiziunea de partid Publika TV şi la încă un post de radio, care solicită tuturor europenilor interviuri! Poate ar trebuie ca dvs., dragi europeni, să fiţi mai atenţi atunci cînd oferiţi interviuri!

Întrebări am mult mai multe. Doar că unele nu pot fi expuse public. Sunt aproape convins că nici nu aţi citit proiectele de legi din 3 mai, pe care le criticaţi cu atîta vehemenţă. Presupun că v-au iritat nu legile propriu-zise, ci faptul că ele au fost votate cu concursul PCRM. Vă amintesc că, astăzi, pentru PCRM sunt gata să voteze 50% din electorat (IPP, 2013). Alianţa o susţineţi din motive geopolitice. Contra Rusiei. Iată de ce ne veţi oferi asociere politică şi zonă de liber schimb. Chiar dacă noi le vom refuza. Aşa că sperietoarea nu merge! Dacă veţi continua să marginalizaţi PCRM, susţinînd necondiţionat AIE, numărul euroscepticilor va creşte vertiginos.

Spre final, ţin să remarc: Nu am crezut şi niciodată nu am să cred că un raider, urmărit de Interpol ne poate duce în UE. Dacă dumneavoastră consideraţi viceversa, atunci, domnule Fule, spuneţi-o deschis.

P.S. De altfel, ţin să remarc că SUA, spre exemplu, au fost mult mai tranşante şi mult mai principiale. Şi, adesea, mult mai corecte. Chiar dacă poziţia americanilor nu o îmbrăţişez întotdeauna, ea îmi este clară. Or, ceea ce fac europenii îmi trezeşte uneori nedumerirea. Şi cred că nu doar mie!