Autor: Bogdan ŢÎRDEA

Ultimele cîteva săptămîni, observăm o repoziţionare vizibilă a unor lideri politici din Republica Moldova.

Vladimir Voronin

Liderul comunist într-un interviu oferit portalului Unimedia, declara că PCRM nu este contra Europei. Comuniştii pledează pentru integrarea europeană, dar fiind conştienţi de faptul că următorii 20-30 ani nu avem nici o şansă de a fi membri UE, opinează că mai raţional să beneficiem de şansele oferite de Uniunea Vamală. De fapt, V.Voronin joacă la două capete, fapt demonstrat şi de prezenţa în statutul PCRM a tezei că PCRM este un partid de tip european, care pledează pentru integrarea europeană. Logica lui Voronin este motivată de 2 factori:

1. În structura electorală a PCRM există un segment important pro-european. Dacă se va axa doar pe ideea euroasiatică, ar putea pierde din acest electorat, fiind sortit să rămînă în opoziţie. Or, ratingul de 50% surprins de sondajul IMAS şi IPP din noiembrie 2013, impune promovarea unui mesaj bivalent.
2. PCRM înţelege faptul că presiunea UE şi a României este enormă. Soft power-ul european este mult mai penetrant şi copleşitor ca cel rusesc, bazat pe gaze naturale, piaţa de desfacere şi factorul ortodox. Soft power-ul european este susţinut de circa 8200 ONG, majoritatea finanţate din UE şi SUA, 15-25 media româneşti, cercuri intelectuale (AŞM, Universităţi, ICR, etc.), promisiunea oferirii regimului fără vize. UE oferă anual 18% din bugetul RM, plus credite şi granturi fără de care statul s-ar putea prăbuşi (la moment e vorba de aproape 2 mlrd dolari SUA oferite timp de 4 ani). Ieşirea bruscă din sfera de influenţa a UE este periculoasă, avînd drept efect revoluţii oranj (aprilie 2009, Euromaidan); declaraţii dure ale parlamentului european, stoparea creditelor; declararea că regimul este dictatorial, ca în cazul Belarus, îngheţarea conturilor unor lideri, blocarea exporturilor, fuga, adesea organizată, a investitorilor externi ca în cazul Rusiei în 2008 (războiul de 5 zile) etc. Respectiv, Voronin, care a cîştigat alegerile din 2009, dar a fost exclus de ecuaţia puterii de occidentali, conştientizează faptul că Rusia, care nu are hotar direct cu Moldova, nu-l poate ajuta prea mult. Şi la moment, nici nu poate. UE dă bani, Rusia doar preţ la gaze şi piaţă de desfacere. Respectiv, liderul PCRM trimite semnale europenilor că este gata să analizeze oferta europeană, că va continua cursul european dacă va avea girul occidentalilor. Chiar şi criticile comuniste la adresa CPE se reduc la faptul că aceştia au compromis integrarea europeană, că trenează reforma, nu pot asigura stabilitatea politică. Birocraţia europeană este criticată de comunişti pentru faptul că a tolerat aceste derapaje antidemocratice ale AIE-CPE, fapt ce a dus la creşterea reticenţei faţă de ideea europeană în rîndurile populaţiei şi creşterea simpatiilor pro-ruseşti.

Desigur, astăzi există suficiente voci care declară că Voronin a pierdut din avînt, nu este fluent în discursuri, confundă cifre, fapte, evenimente. Altfel spus, e depăşit de timp. Se pare totuşi, că aceşti analişti se grăbesc cu concluziile. Voronin are cel mai înalt rating din stat (18-20%), iar PCRM -50%. Să nu uităm şi de faptul că în 2005, Occidentul era predispus să-l înlăture pe V.Voronin de la putere prin revoluţie oranj, care trebuia să fie organizată de AMN, PPCD, PSD. Dar cu cîteva săptămîni înainte de alegeri, Occidentul şi-a schimbat brusc poziţia, hotărînd să susţină PCRM. Din motive pragmatice, bineînţeles.

Şi unde este garanţia că istoria nu se va repeta? Or, lui Voronin îi este suficientă şi susţinerea Moscovei….

Igor Dodon

Chiar dacă PSRM are un rating în zona de 2-3%, poziţionarea acestuia este una foarte clară: Uniunea Vamală, apărarea identităţii moldoveneşti, neutralitate politico-militară reală, nu declarativă. De fapt, Dodon şi PSRM sînt unica forţă vizibilă care pledează fără echivoc pentru Uniunea Vamală, fără cochetări inutile cu ideea europeană. Or, ideea euro-asiată este susţinută de 50% din cetăţeni (unele sondaje închise foarte serioase arată că de 53-54%). Naţionalismul moldovenesc promovat de Dodon ar putea avea priză, ca reacţie de răspuns la activizarea forţelor panromâneşti şi unioniste, care cîştigă tot mai mult teren în Republica Moldova. În acest sens, decizia Curţii Constituţionale din 5 decembrie şi oferta de Unire enunţată de T.Băsescu oferă un nou suflu acestui lider, care a şi demarat campanii de informare pro Uniunea Vamală, afişînd şi declaraţii moldoveniste. Şi PCRM va profita din plin de această conjunctură creată, fapt ce ar putea crea probleme de imagine, dar şi electorale partidelor europene din axa alianţei de guvernare. Şi dacă Dodon se poziţiona pînă acum ca un „politician tehnocrat”, „manager”, acum acesta îşi asumă un mesaj identitar şi geopolitic distinct, plin de patimi identitare. Suportul Kremlinului i-ar putea oferi şi muşchi electorali. Dar asta depinde doar de efortul asumat al lui I.Dodon.

Să fie clar: decizia CC a schimbat agenda politică. Ideea europeană este temporar substituită prin discuţii unire-independenţă. Or, acesta este terenul preferat al PL, PCRM, PSRM.

Marian Lupu

Ultimele săptămîni, nu-l mai recunosc pe Marian Lupu. Dintr-un tip inert, greoi, cinic, insipid, lipsit total de voinţă şi propria poziţie, se prefigurează o nouă ipostază a acestui politician.

Aşadar, în ultimele zile, Marian Lupu a avut mai multe intervenţii publice foarte clare, bine punctate şi chiar surprinzător de dure. În special, la mitingul din 3 noiembrie. Foarte explicit a fost Lupu şi vizavi de decizia CC privind limba de stat. Această decizie i-a permis lui Marian Lupu să se afişeze în toga unui lider statalist, apărător înfocat, dar şi elegant al limbii şi identităţii moldoveneşti.

Lupu categoric îi depăşeşte prin exterior, competenţă politică, dar şi prin fineţea limbajului pe toţi oponenţii din tabăra unionistă, majoritatea cărora sînt foşti secretari de nivelul 3 şi 4 ai PCUS, vizibil frustraţi de propriile eşecuri profesionale.

Lupu ar putea beneficia de acest context şi de fenomenul numit chiar de români „prea multă Românie”. Imaginea unui moldovenist european este un adevărat coşmar pentru Ghimpu, Timofti, Guţu şi alţi lideri cu ratingul de 1%. Amintesc că unii din aceşti aşa zişi “unionişti” prigoneau pe timpul URSS disidenţii, erau turnători convinşi şi perseverenţi la KGB, fiind promovaţi în funcţii înalte ale conducerii de stat, justiţiei, culturii.

Dar pentru a valorifica contextul, Lupu ar trebui să pedaleze pînă la final ideea de referendum pe problema denumirii limbii, indiferent de argumentele invocate de anumiţi inşi şi agenţi de influenţă străină. Cîştigînd referendumul, Lupu şi-ar revigora vizibil popularitatea, ar reveni la poziţia de politician naţional, care apără moldovenii.

Dacă Lupu se va rezuma doar la vociferarea poziţiei critice faţă de decizia CC, va fi marele perdant. Argumentul e simplu: polarizarea electoratului pe ideea unire-independenţă, va disocia puternic partidele centriste, şi în primul rînd PD (mai puţin PLDM), oferind plusvaloare forţelor cu mesaje radicale – PCRM, PL şi poate PSRM. PD în acest caz va fi împins de PCRM pe filiera anti-statalistă, pe motiv că este parte componentă a CPE.

Acum Lupu trebuie să-şi regîndească serios poziţiile şi demersurile, riscurile fiind iminente pentru democraţi.

Revenirea lui Filat

Începînd cu noiembrie 2013, Vlad Filat revine în forţă, iniţiind mai multe acţiuni de anvergură. Anume Filat a venit cu ideea unui miting proeuropean. Miting care a fost apreciat ca fiind cel mai mare după 1989 încoace, adunînd peste 100.000 participanţi. Unii politologi l-au şi numit ca o Mare Adunare Naţională, care a susţinut demersul proeuropean. Tot Filat a propus ideea semnării unui Pact pentru o Moldovă Europeană, la care au subsemnat 3 preşedinţi, mai mulţi miniştri, deputaţi, oameni de cultură. Acest pact îl plasează pe Filat la nivelul de politician naţional, care a coagulat mai multe forţe politice în jurul ideii europene. Acest demers a satisfăcut şi aşteptările birocraţiei europene.

În consecinţă, îl vedem pe Filat prezent la mitingul/revoluţia din Euromaidan, alături de Saakaşvili şi Kliciko, fapt ce l-a poziţionat în ipostaza de lider regional. De fapt, apariţia sa alături de Kliciko (promovat de SUA şi RFG) şi de Saakaşvili (proiect american) ne permite să presupunem că această vizită fulger a fost sugerată de nemţi şi americani, care s-au implicat serios în Ucraina. Filat reuşeşte astfel să-şi recîştige sprijinul nemţilor, avînd şi suportul deschis al administraţiei Obama. Probă concludentă e şi faptul că M.Saakaşvili îl decorează recent pe Filat cu cea mai înaltă distincţie a Georgiei.

Europenii înţeleg că PL-R al lui Guţu şi Hadîrcă este axat pe agenda românească, PD este imprevizibil şi cu un bazin electoral fragil. Şi dacă fără PD ar fi fost imposibilă formarea AIE, atunci fără PLDM nu ar exista curs european, fiindcă nu ar avea cine să-l promoveze. Prin urmare, PLDM ca nucleu şi cel mai mare partid al alianţei devine garantul cursului european într-un joc politic foarte complex, în care Rusia are suficienţi aşi pentru a reconfigura poziţia pe tabla de şah din Moldova. Decizia recentă a CC privind denumirea limbi este doar unul din aceşti aşi, care permite fortificarea stîngii, dezolarea Găgăuziei şi distanţarea Transnistriei. Tot această decizie încearcă să schimbe agenda europeană pe cea unionistă, reducînd dramatic şansele Coaliţiei.

Iată de ce la Congresul PLDM, preşedintele celui mai mare partid european – PPE, - a salutat PLDM, i-a lăudat deschis pe Filat şi Leancă. Alţi reprezentanţi UE au făcut acelaşi lucru. Filat a fost ales unanim de 4600 delegaţi, la unul din cele mai mari congrese din istoria Moldovei.

Astfel, Filat revine pe scena politică. Şi dacă anterior acesta avea imaginea unui luptător cu comunismul, apoi cu fărădelegea, atunci azi vedem o reclădire a imaginii. Acum Filat apare în postura de navă amiral/portdrapel al integrării europene, lider care unifică toţi actorii pro-europeni în jurul unui Proiect Naţional. Din lider de partid, acesta devine liderul unui proiect naţional.

Acest lucru deranjează. De aici şi criticile isterice ale unor lideri politici marginali (Lulea, Pavlicenco, Ghimpu) şi jurnalişti afiliaţi (C.Tănase, ex-secretar PCUS al AŞM) şi bloggeri de unică folosinţă de pe voxpublika.

Dar cîinii latră, caravana merge.

Riscurile lui Filat sînt foarte mari. El doar a prins un context politic şi geopolitic favorabil. Dacă va ceda, demonstrînd inconsecvenţă, va avea de suportat consecinţele.

Dacă va fi ferm pe poziţii, atunci are şanse reale de a reveni în calitate de lider al unui proiect naţional.