Pactul, rînza şi unirea

În imagine: Igor Boţan, un dedublat al vectorilor analitici

Autor: Bogdan ŢÎRDEA

De 22 de ani, dreapta politică moldovenească nu poate produce nici o idee cu impact naţional, care ar fi aprobată şi susţinută de elitele de dreapta şi de cetăţeni. Iată de ce, timp de 22 de ani, nici un partid de dreapta nu a putut depăşi blestemul celor 15% (rezultatul de 29% acumulat de PLDM a fost o premieră). Cîteva zile în urmă, Vlad Filat, Iurie Leancă şi Natalia Gherman au ieşit cu ideea semnării unui Pact naţional pentru Moldova Europeană.

Pentru ce ne trebuie Pactul?

Liderii politici şi unii comentatori au şi început să caute nod în papură. Şi l-au găsit. Cel puţin, aşa cred ei. Astfel, unii din ei au şi declarat că nu înţeleg sensul şi scopul acestui pact. Şi că mult mai importantă ar fi promovarea reformelor europene. Nu vreau să par banal, dar sensul pactului se conţine chiar în denumirea acestuia şi în primele rînduri ale textului. Şi anume, propunerea ideii europene în calitate de IDEE NAŢIONALĂ sau, tehnic vorbind, Proiect Naţional. Aşadar, dragi compatrioţi, căutaţi un argument mai serios.

În privinţa reformelor europene, pe care trebuie să ne axăm, dar nu pe mitinguri şi pacturi. Păi nu este chiar aşa! Nimeni nu neagă importanţa reformelor, care, volens-nolens, se produc, chiar dacă şi cu deficienţe vizibile şi chiar alarmante. În caz contrar, nu ar fi existat promisiunea publică de liberalizare a regimului de vize, făcută recent de Barroso. Și, totuşi, accentuez că unele state europene, gen Bulgaria, România, au aderat la UE fiind departe de criteriile de la Copenhaga. Au primit un avans politic, graţie inclusiv faptului că au afişat unitate naţională şi angajamente colective, au jucat după regulile de joc, impuse de europeni.

În acest sens, un angajament asumat şi semnat public, sprijinit şi de societatea civilă şi de forţele politice, inclusiv extraparlamentare, ar fi un stimulent important pentru revigorarea ideii europene, aflate în declin.

Ar fi un factor de presiune asupra elitelor din partea societăţii pentru accelerarea reformelor europene.

Ar fi un factor de motivaţie şi mobilizare colectivă a energiilor sociale.

Ar arăta europenilor fermitatea elitelor, dar şi a societăţii, de a urma itinerarul european, mai ales în situaţia în care Ucraina face un joc dublu. În acest sens, Moldova ar putea profita enorm şi prin minune ar putea intra chiar în pachetul balcanic al statelor ce au obţinut dreptul de a fi candidat la aderarea europeană.

Ar fi un factor de presiune constantă asupra birocraţiei europene de a sprijini o naţiune nimerită în dificultate, dar hotărîtă să se regăsească într-un sistem de valori europene. Este ştiut faptul că printre cerinţele UE în procesul de integrare europeană este prezenţa consensului naţional vizavi de ideea europeană. Or, sensul Pactului constă în producerea unui consens naţional, în situaţia, în care acesta lipseşte cu desăvîrşire. Şi atunci cum îl poţi obţine? Unul din mecanisme este semnarea unui Pact Naţional, care ar presupune anumite angajamente. Cel puţin, la nivel de elite.

Iată de ce, la 21 iunie 1995, liderii partidelor parlamentare din România au semnat Declaraţia de la Snagov, care atesta acordul forţelor politice faţă de strategia naţională pentru pregătirea aderării României la UE. Cum declara, recent, Teodor Bakonski, ministrul de Externe al României, că “între 1990 şi 2007, am bătut din picior, susţinînd că sîntem europeni şi că locul nostru este în UE. A fost tema de consens naţional şi transpartinic. Singura! Elita economico-politică a comunismului, transpusă în CPUN, FSN, PDSR şi PSD, era de acord cu direcţia aceasta europeană, ca să se spele de păcate şi să profite suplimentar”. Consensul elitelor înseamnă, în primul rînd, acceptarea unor cerinţe dure din partea UE, a unor reforme dureroase şi chiar riscante.

Spre exemplu, Irlanda, săracă lipită pămîntului, şi-a declarat obiectivul european foarte clar, pornind de la un consens al elitelor, care avea ca obiectiv deschiderea economiei naţionale către concurenţă şi liberalizare. Riscurile, evident, erau foarte mari. Dar în final, în 1973, Irlanda devine membru UE, obţinînd performanţe vizibile.

Ei, dar moldovenii sînt mai deştepţi decît alţii!

Pactul şi rînza moldovenească

M-aş fi mirat dacă liderii partidelor ar fi acceptat ideea. Rînza şi ambiţiile s-au dovedit, ca de obicei, a fi mai presus. PL, spre exemplu, a declarat că pactul a fost pregătit pe sub masă, fără ca ei să fie invitaţi să pună propria virgulă. Şi dacă erau invitaţi, credeţi că ar fi acceptat? Ar fi găsit o sută de motive să refuze (data de 13, ora 13, minutul 13…), doar din pricina că nu ei au fost cei cu ideea. Şi chiar dacă ar fi venit, ar fi tergiversat discuţiile la infinit. Am fi ajuns în anul 2030, constatînd cu stupoare că ne aflăm încă în faza discuţiilor asupra (valorilor şi principiilor) pactului. Şi asta în situaţia în care pînă la Vilnius mai sînt 9 zile, iar pînă în Martie, cînd se va discuta soarta regimului liberalizat de vize, mai puţin de jumate de an. (...)

PNL a declarat că nu semnează pacturi cu hoţii şi bandiţii, că principalul Pact cu care luptă acest partid este Pactul Molotov-Ribbentrop. Bine a sucit-o, nu-i aşa, Atunci, de ce PNL propunea anterior şi mai propune şi acum, unirea partidelor de dreapta, adică a hoţilor şi a bandiţilor într-un singur bloc? Şi atunci cum iese că UE şi chiar România au semnat pînă acum sute de documente (inclusiv scoaterea sîrmei ghimpate de pe Prut) cu hoţii şi bandiţii? Dacă este aşa, atunci cereţi la nivel oficial restabilirea sîrmei ghimpate pe Prut, anularea deschiderii consulatelor româneşti, sistarea proiectului de gazoduct Iaşi-Ungheni, eliminarea istoriei Românilor de la examenele BAC, anularea Tratatului privind micul trafic de frontieră, fiindcă toate au fost promovate de bandiţi!

Mai pe scurt, e clar un singur lucru. Rînza este mare. Mai mare decît creierul. Ambiţiile sînt şi mai mari. Şi totuşi, să fie foarte clar: orice ar declara partidele aşa-zise proeuropene, prin refuzul semnării Pactului, şi-au demonstrat caracterul antieuropean.

Criticînd iniţiativa cu Pactul, ei tot nu pot spune de ce nu sînt de acord, în mod concret, cu acest pact şi ce ar dori să propună pentru a-l semna. De fapt, prin refuz au confirmat că nu sînt de acord cu cîteva idei expuse foarte clar în acest document. De unde rezultă că:

1. Sînt contra ideii europene şi a proiectului european pentru Moldova.
2. Nu sprijină promovarea imaginii pozitive a Moldovei în exterior.
3. Nu sprijină ideea de coagulare a unui consens naţional proeuropean.

Ce mai vreţi? E clar de la sine. Acum aceştia pot declara orice, dar adevărul este unul şi e la suprafaţă. Şi anume că nu mai avem o dreaptă unită, că nu avem o platformă europeană clară, că nu avem o masă critică de partide care ar sprijini demersul european. Dreapta politică moldovenească şi-a demonstrat a cîta oară impotenţa intelectuală şi organizaţională?

Notă: Textul la foto aparţine redacţiei.