Decapitarea Preşedinţiei pentru că e singura instituţie legală

Dincolo de toate sondajele favorabile guvernanţilor PDM, dincolo de toate abuzurile electorale ale actualei Puteri, realitatea ne arată că, în mod normal, PSRM este lider absolut în opţiunile de vot ale moldovenilor, pe locul doi situîndu-se blocul electoral ACUM şi abia pe locul trei, în ciuda „ingineriilor electorale banditeşti”, se poate clasa PDM. Iar asta la limita pragului de accedere în Parlament. Spaima cea mai mare a PDM şi a lui Vladimir Plahotniuc este forţa PSRM şi ascensiunea blocului ACUM, iar asta pentru că există riscul excluderii lui totale din orice joc de combinaţii post electorale menit să-i menţină la pupitrele Puterii. De atît şi scriu titluri atît de idioate la comunicatele PDM: În raionul cutare oamenii au încredere în Plahotniuc şi PDM. Lenin se zvîrcoleşte în Mausoleu…

Aşa-zisul binom Dodon-Plahotniuc este tot o născocire a proprietarului PDM, Plahotniuc, iar asta a fost făcută pentru bulversarea electoratului socialist şi migrarea de voturi înspre „penalul Şor” şi PCRM. Plahotniuc ştie prea bine că nu este cu putinţă o alianţă postelectorală cu PSRM la fel cum nu este posibilă nici una cu ACUM. O majoritate parlamentară obţinută de PSRM şi ACUM, oricît vi s-ar părea de paradoxal, ar însemna sfîrşitul lui Plahotniuc şi al PDM. PSRM este un partid predictibil, în accepţiunea clasică a exerciţiului politic. La fel este şi ACUM, cel puţin în partea în care vorbim doar despre Andrei Năstase. Plahotniuc şi „proprietatea lui politică PDM” au demonstrat cît de impredictibili, abuzivi şi corupţi sînt, ori asta nu poate fi acceptată la infinit de nici un partener politic extern al ţării. Se pare că Năstase nu a trecut încă testul definitiv al maturităţii politice atîta timp cît nu admite că inamicul numărul unu al Statului şi al moldovenilor este Plahotniuc, nu PSRM, cît încă vorbeşte despre „regimul Plahotniuc-Dodon” în pofida tuturor evidenţelor. Frustrări politice? Curînd va înţelege această realitate cînd probabil va primi şi altfel de „consultanţe” germano-americane.

În tot acest labirint politic electoral, conştient fiind de realităţile sugerate mai sus, Plahotniuc recurge la orice joc de supravieţuire. S-a furat mult prea mult „cu binecuvîntarea” actualei guvernări, iar membri clanului PDM-Plahoniuc nu-şi permit luxul să piardă Puterea şi să devină colegi cu Vlad Filat. Avînd rodajul obţinerii prin şantaj sau cumpărare efectivă a unei majorităţi parlamentare, a creşterii artificiale a numărului de deputaţi membri PDM, adeziunea forţată la PDM a atîtor Primării, Consilii Raionale, Plahotniuc monitorizează extrem de pragmatic şansele „independenţilor” de a accede în Parlament, cunoscînd de pe acum care vor fi ai lui şi cu ce preţ. Nu contează deloc ce partid i-a susţinut, iar asta pentru că „nevoile lor personale” vor fi altele. Cunoaştem numeroase nume de „independenţi” care abia aşteaptă să-şi „încline steagul” în faţa lui Plahotniuc, dar vom vorbi despre ei într-un alt articol.

Pentru Plahotniuc nu ar fi o mare problemă să-i racoleze pe cîţiva viitori deputaţi independenţi sau intraţi pe lista blocului ACUM, însă preocuparea lui de bază este destructurarea PSRM şi subordonarea majorităţii deputaţilor socialişti, la fel cum a procedat şi în cazul PLDM. Orice analist obiectiv constată cu uşurinţă că acest om, Plahotniuc, care, din aparente perspective organizaţionale şi legale, este totuşi liderul unui partid, nu este autorul nici măcar a unei singure construcţii politice. El aplică în politică aceleaşi metode murdare, cinice şi frauduloase folosite în afacerile obscure care l-au transformat în cel mai bogat şi temut stăpîn al unei ţări devenită temporar feuda sa. Nefiind capabil să construiască ceva, adică un partid de la zero măcar, căci nu-i capabil să relaţioneze uman, profesional, politic şi în mod absolut liber cu toţi membri societăţii în care trăieşte, el a adus în politică metode mafiote de om de afaceri lipsit de scrupule şi a cumpărat totul cu bani însuşiţi dubios tot din seva acestei ţări. Ca şi mafioţii, a devenit multimilionar fără să fi inventat ceva pentru moldovenii pe care îi exploatează.

Lui Plahotniuc i-a reuşit distrugerea PLDM pentru că fostul lider Vlad Filat a fost extrem de vulnerabil prin lăcomia sa nemăsurată. Avînd reuşita cu „experimentul demolării PLDM”, el crede că tot prin aceeaşi tactică va distruge şi PSRM, adică prin decapitarea politică a Preşedintelui Igor Dodon. El ştie că fără „locomotiva Dodon”, PSRM; poate fi mai uşor destructurat. Ambiţiile nemăsurate îi fac pe marii dictatori şi mafioţi să se creadă eterni, invincibili, de parcă pentru ei nu există moarte şi alţi călăi, legali sau tot pe măsura lor. Plahotniuc vrea să distrugă PSRM din cauză că nu concepe cum poate fi construit un astfel de partid majoritar în opţiunea alegătorilor prin metode clasice de organizare, dar nu prin metodele sale de tip interlop, aşa cum a „blindat” el PDM. Amintiţi-vă că pînă ca Dodon să preia această formaţiune politică, nimeni nu avea habar de existenţa ei, cu excepţia lui Krîlov, a Veronicăi Abramciuc şi a celor care ţin statistica înregistrărilor partidelor! Pe Dodon vrea să-l decapiteze deoarece îl deranjează statutul acestuia – cel de Preşedinte de ţară ales legitim în urma unui scrutin recunoscut internaţional. Dar cel mai mult îl deranjează popularitatea lui Igor Dodon, popularitate ce nu a fost obţinută prin teroare, ci prin simpatia cîştigată în rîndul populaţiei. În acest context, observaţi că avem de-a face cu un agresor, Plahotniuc, cu PDM, Guvernul, Parlamentul şi toate instituţiile statului care i se subordonează, mai puţin Preşedinţia, care luaţi toţi la un loc nu reprezintă legitimitatea întrucît nu au fost aleşi de nimeni pentru a conduce astfel ţara, iar pe de altă parte avem instituţia atacată, Preşedinţia, singura instituţie mandatată legal de către majoritatea democratică a acestui popor.

Războiul declarat Preşedintelui Dodon s-a declanşat încă de dinainte ca acesta să-şi depună jurămîntul. Sînt deja binecunoscute restrîngerile atribuţiilor prezidenţiale, suspendările temporare din funcţie ale Preşedintelui pentru că acesta a refuzat să semneze decrete de numiri provocatoare în funcţii de miniştri a unor clienţi politici incompetenţi ai lui Plahotniuc etc. Cu cît ziua alegerilor parlamentare se apropie mai mult, cu atît mai mult acţiunile lui Plahotniuc împotriva lui Dodon şi PSRM devin mai disperate şi inconştiente în sălbăticia lor. Astfel, atacul final plănuit de acesta a fost plasat în cîmp penal. Cu alte cuvinte, Plahotniuc, prin subordonaţii lui din instituţiile de forţă şi prin cei de la butoanele de comandă politică, vor să determine cercetarea penală a lui Dodon, suspendarea sa din funcţie şi arestarea preventivă în baza unui sau unor dosare fabricate la comandă. Amintiţi-vă că nici pe Filat nu l-a băgat în puşcărie pentru ceea ce poate că merita, ci pentru fapte care nu aveau nici o legătură cu acuzaţiile care au determinat ridicarea imunităţii lui! Pentru a-l distruge pe Filat, Plahotniuc s-a folosit de către executantul lui specialist în „aero-miliard” Ilan Şor şi acuzatorul transfug profesionist Renato Usatîi.

Acum Plahotniuc, în lupta lui împotriva lui Dodon, se foloseşte tot de acuzele aşa-zis penale ale acestora aduse Preşedintelui, iar asta în contextul unui scenariu halucinant în care Dodon nu ar fi contribuit real la salvarea din captivitatea talibanilor a celor doi piloţi moldoveni, ci că ar fi negociat eliberarea lor mai tîrziu, ca s-o folosească electoral. Adiţional, Usatîi şi Şor „se spovedesc” că l-ar fi ajutat pe Dodon cu bani, i-ar fi sponsorizat curse aeriene şi alte năzbîtii. Nu contează că nimic nu poate fi adevărat, important e ca electoratul să fie cît mai dezorientat, iar aceste „acuze” fără probe să poată constitui fabricarea unui dosar penal pentru a avea „motive” să-l demită pe Dodon. Interesantă este „acoperirea” de sub care Usatîi îl ajută pe Plahotniuc în aceste atacuri – este cercetat penal şi dat în urmărire internaţională tocmai de către instituţiile subordonate lui Plahotniuc!

Pentru ca tămbălăul să pară cît mai credibil în faţa alcoolicilor şi prostituatelor, iar televiziunile şi pupincuriştii comentatori ai oligarhului să aibă ce dezbate, Plahotniuc a mai scos din portofelul lui încă o sperietoare politică acuzatoare – un anume Alexandr Kalinin, preşedintele unui partid de care auzim doar la alegeri, Partidul Regiunilor. Preşedintele acesta „peste regiuni” spune că Dodon ar fi adus cu el din „regiunea” Rusia, cu avionul, 20 de milioane de dolari cu care să cîştige alegerile, din care două milioane au fost folosite ca să-i plătească pe talibani pentru eliberarea piloţilor moldoveni. Cît de beat sau de drogat poate fi cineva încît să creadă că există cineva din Rusia atît de bombardat la cutiuţa craniană încît să-i dea lui Dodon 20 de milioane de dolari ca să cîştige alegerile în ultimele nici două săptămîni înainte de votare? Mai apoi, potrivit celor lătrate de către acest Kalinin şi mediatizate intens de televiziunile lui Plahotniuc, moldoveanului îi este dat de înţeles că Dodon, după ce ar fi venit din Rusia cu aceşti bani, ar fi dat două milioane probabil unor trimişi ai talibanilor chiar la Chişinău. Scenariu de nebuni pentru nebuni ca şi ei sau scenariu nebunesc pentru fraieri?

Prin aceste acuze, Usatîi, Kalinin şi restul slugilor mediatice ale lui Plahotniuc demonstrează că pot răspîndi orice zvon nebunesc deoarece au convingerea că moldovenii pot înghiţi orice, că pot fi atît de alcoolizaţi încît nu mai au nici cel mai elementar discernămînt. Orice om cu mintea limpede înţelege că ar fi fost imposibil ca Dodon să negocieze cu talibanii ca piloţii să fie eliberaţi doar după şase sau zece luni de la data cînd au făcut înţelegerea. Domnilor, cu talibanii nu se discută aşa, ca la o piaţă oarecare din Moldova. Aici a fost vorba despre luare de ostatici, iar momentul eliberării lor de către talibani nu-l decide niciodată cel care vrea să obţină eliberarea lor, ci doar ei, după ce li s-au îndeplinit anumite cerinţe. Cu duritatea talibanilor nu poţi negocia „electoral”.

Mai apoi, observaţi şi contradicţiile dintre declaraţiile făcute de către „martorii lui Iehova-Plahotniuc” împotriva lui Dodon! Usatîi a spus că piloţii puteau fi eliberaţi în urmă cu zece luni, „dar s-a opus Dodon”. Subînţelegem astfel că eliberarea lor ar fi fost plătită ori negociată încă de atunci, numai că, potrivit lui Usatîi, Dodon i-ar fi rugat pe talibani să-i mai „cazeze” pe piloţi încă vreo 10 luni, sugerînd că mai apoi ar fi „aranjat” ca aceştia să fie ţinuţi în captivitate o vreme şi de către ruşi. Şmecheraşul de Usatîi crede că vorbeşte unor internaţi din spitalul de nebuni. Dacă ar fi fost o înţelegere cu talibanii încă de acum 10 luni şi partea moldovenească nu i-ar fi preluat imediat, vă asigur că talibanii i-ar fi executat imediat. Dacă, totuşi, ar fi fost aşa, atunci ce făceau Candu şi Filip, care spun că „autorităţile” direcţionate de ei „au ţinut problema în mînă”?

Pe de altă parte, „pacientul politic” Kalinin spune că Dodon a dat două milioane de dolari pentru eliberarea piloţilor abia după venirea sa din Rusia cu cele 20 de milioane. Vedeţi că în Moldova oricine poate spune orice cînd ordonă Plahotniuc, iar asta pentru că aceşti martori folosesc totuşi şerveţele pentru şters gura, nu hîrtie igienică?

Faptul că Plahotniuc le-a dat ordin lui Filip şi Candu să susţină acest scenariu dement şi să-l acuze pe Dodon pentru a-l inculpa penal demonstrează nu doar disperarea lui că riscă să piardă Puterea, dar şi lipsa precipitată de control care-l determină să recurgă la metode represive şi incontrolabile de tip mafiot, acţiuni specifice tuturor dictatorilor aflaţi în faţa inevitabilului sfîrşit. Vin vremuri grele! Pentru toată lumea!

Mihai CONŢIU