La începutul secolului XXI toate democrațiile occidentale cedează în fața liderilor puternici. China formează o sferă de influență enormă și o expansiune economică fără precedent. Putin se folosește de greșelile Occidentului și de gigantomania lui Trump. Siria deja a devenit o înfrîngere rușinoasă a taberei occidentale, care se destramă din toate părțile, inclusiv din interior. Uniunea Europeană agonizează. Iar votul britanicilor pentru părăsirea UE a demonstrat că Europa e muritoare.

La summit-ul din China în 2016 lumea a început să-și schimbe culoarea. Lui Barack Obama îi rămîneau doar cîteva săptămîni în funcția de președinte. Ca și lui Francois Holland, care nici nu bănuia acest lucru. Iar premierul italian încă își mai făcea iluzii și Angela Merkel încă nu încerca să domine toată Europa.

Cu toate acestea, au început să-și facă loc și alți lideri puternici. Xí Jìnpíng deja era aclamat cu urale, deși încă nu fusese proclamat lider pe viață. Putin realipise Crimeea în 2014, după care i-a acordat ajutor eficient lui Assad în Siria. În sfîrșit, Erdogan a reușit să înăbușe tentativa de lovitură de stat, consolidîndu-și serios pozițiile și declanșînd un val de arestări capabil să lichideze opoziția. Tendința generală este că reprezentanții obosiți ai democrațiilor occidentale cedează în faţa noilor lideri puternici.

După realipirea Crimeei, Putin la modul practic a privatizat Marea Azov, pe care anterior o împărțea cu Ucraina. Cu puțin timp înainte de summit-ul de la Buenos Aires militarii ruși au reținut un vas ucrainean cu 24 de marinari. Și acest pas nu a trezit mari proteste în Occident.

Triumful noilor lideri este cu atît mai evident, cu cît ei devin mai mulți. Premierul indian Narendra Modi, care a venit la cîrmă în 2014, a fortificat naționalismul hindus în dauna comunității musulmane. În Brazilia, un candidat anonim de extrema dreaptă, Jair Messias Bolsonaro, cîștigă alegerile prezidențiale în 2018, folosindu-se de destrămarea sistemului politic.

Democrațiile occidentale se surpă nu doar din exterior (migrația ilegală) ci și din interior, atît în Europa cît și în SUA. Destrămarea partidelor tradiționale se observă în mai multe țări (Franța, Italia, Spania, Grecia etc) și deseori e însoțită de consolidarea partidelor de extrema dreaptă, care înglobează în sine nemulțumirile cauzate de criza economică și de imigranți care, doar în anul 2015 au reprezentat peste un milion de persoane care au traversat Europa.

După Le Monde, Franța