De la cei mai liniștiți visători pînă la cei mai agitați, toți oamenii au un lucru în comun: nu cad din pat în timpul somnului. Chiar dacă ne mișcăm, ne întoarcem de pe o parte pe alta sau dăm din picioare, reușim totuși să rămînem în pat.

Corpul nostru are un mecanism care îl ajută să își păstreze echilibrul chiar și în somn. În fazele mai ușoare ale somnului, mușchii rămîn puțin încordați, ceea ce ne ajută să simțim marginea patului și să ne schimbăm poziția cînd ne este incomod. Acest lucru ne împiedică să cădem.

Cînd intrăm în somnul profund (numit REM), mușchii devin foarte relaxați și nu mai reacționează la fel de repede. Totuși, în această fază, corpul nostru nu se mișcă prea mult, ceea ce înseamnă că rămînem în poziția în care ne aflăm.

Chiar dacă în timpul viselor creierul trimite semnale de mișcare, acestea sînt blocate înainte să ajungă la mușchi. Altfel, ne-am agita prea mult în somn.

Un alt factor care ne ajută să nu cădem este propriocepția – simțul care ne permite să conștientizăm poziția corpului nostru fără să ne uităm la el. De asemenea, sistemul vestibular din urechea internă are un rol important, deoarece ne ajută să simțim înclinarea corpului și viteza cu care ne mișcăm prin spațiu. Acest sistem funcționează chiar și cu ochii închiși, ajutîndu-ne să ne menținem echilibrul atunci cînd sîntem treji.

„GPS-ul corporal” oferit de propriocepție ne ajută atît în mișcare, cît și în timpul somnului. Astfel, putem simți cînd un braț sau un picior este pe cale să cadă de pe pat și le readucem instinctiv în poziția corectă, fără să fim conștienți de acest proces.

Copiii sînt mai predispuși să cadă din pat pentru că se mișcă mai mult noaptea și încă nu au un simț al spațiului bine dezvoltat.

Sursa: atlas-geografic.net