O ţară fără elite condamnată la înapoiere sălbatică

Autor: Mihai CONŢIU

Sînt sigur că îmi voi atrage o sumedenie de critici şi injurii din partea multora din clipa în care aud afirmaţia că în această ţară nu există elite autentice, ci doar clone, profitori şi manipulatori. „Cum vine asta: În RM nu sînt elite? Dar avem atîţi politicieni cunoscuţi, academicieni, poeţi şi prozatori mari”, vor exclama ei! Toţi cei care se vor simţi afectaţi omit cu viclenie şi cu furie proletară faptul că din putregai nu poţi face dulceaţă de trandafiri.

În ţările lor de origine, adevăratele elite schimbă şi îmbunătăţesc cursul istoric al naţiunilor lor, aduc prosperitate naţională, renaştere cultural-educaţională şi prestigiu internaţional. Aici toate puşlamalele cu pretenţii elitare s-au tot mirat în ultimele peste două decenii că toţi moldovenii de rînd sînt nostalgici după siguranţa socială pe care o aveau pe vremea URSS. Aceşti profitori cinici nu-şi pun nici o clipă problema că respectiva nostalgie tocmai ei au oferit-o moldovenilor, iar asta pentru că au fost prea impotenţi politic şi preocupaţi de înavuţiri personale peste măsură, fără să dorească să le ofere concetăţenilor lor o nouă lume nu doar liberă şi aşa-zis democratică, ci şi luminoasă şi mai prosperă decît cea veche.

Dacă, imediat după apariţia tînărului stat RM, existau elite politice naţionale de bună credinţă, acum această ţară nu ar fi fost în starea jalnică în care se află, nu ar fi existat atîta corupţie şi sărăcie, iar moldovenii ar fi rămas pe la casele lor să muncească, nu s-ar fi risipit/auto-deportat în Rusia şi UE. Care sînt politicienii cu funcţii înalte de decizie şi care ar fi putut determina făurirea unui stat integru şi prosper încă din primii ani de după independenţă? Mircea Snegur şi Petru Lucinschi, primii preşedinţi ai ţări şi, al doilea, fost şef al Legislativului. Şi acum mai au îndrăzneala să-şi dea cu părerea despre democraţie, să-şi scrie memorii mincinoase şi altele…!

La fel şi „elitele intelectuale” de atunci şi care şi acum trag cu dinţii de privilegii. Ce fel de elite intelectuale au fost şi sînt dacă n-au oferit absolut nimic acestui popor? Obişnuiţi cu toţii cu privilegiile din fosta URSS, n-au făcut nimic altceva decît să şi le multiplice, să obţină posturi, funcţii şi conforturi personale pe care sînt invidioşi pînă şi cei mai înalţi nomenclaturişti de odinioară de la Moscova. După independenţă, aceste aşa-zis elite intelectuale s-au plasat în „elita naţională” a unui popor care, pînă atunci, de exemplu, avea şcoli, licee şi facultăţi de prestigiu. Acum, aceeaşi „elită” păstoreşte cel mai înapoiat sistem de învăţămînt cu putinţă, din care, însă, „elitarii” prosperă personal.

În loc să le dea independenţă autentică moldovenilor, să muncească alături de ei pentru prosperarea tînărului stat, „elita intelectuală şi o parte din cea politică” „a dăruit” conaţionalilor lor pe care ştia că-i sacrifică din start fructul otrăvit numit „limba română şi unirea cu România”. Am convingerea că „pomul elitist politico-intelectual” în care a crescut acest fruct otrăvit ştia că el va duce la războiul de pe Nistru şi la un conflict identitar intern pentru multe decenii înainte. De unde să fi ştiut acest lucru? De la KGB-ul pe care-l slujise anterior! De peste 25 de ani, această elită le tot dă moldovenilor o limbă, dar nu reuşesc deloc să le-o şi bage şi în gură, ca şi cum ar fi fost a lor dintotdeauna!

Ce exportă social-democraţia română în RM?

Din cauza unor astfel de netrebnici a ratat şi România vreo 20 de ani de dezvoltare democratică, instituţională şi economică. Acum, urmaşii mafiei politice neo-bolşevice instaurată în România de către criminalul Ion Iliescu a trecut Prutul, spre a-i ajuta pe actualii guvernanţi ca nu cumva să facă „greşeala României” şi să permită apariţia, şi aici, a unui alt DNA. Oare moldovenii nu văd că susţinătorii politici social-democraţi şi alţii din România ai actualei guvernări sînt cu toţii cercetaţi penal de către DNA şi trimişi în judecată? Aceşti „români susţinători” nu exportă democraţie şi lege în RM, ci afaceri politico-economice de tip mafiot.

Politică în loc de mîncare şi un trai decent

Elitele de care vorbeam mai sus, au fost şi sînt suficient de cinice ca să înţeleagă, din timp, că trebuie să ofere ceva moldovenilor spre a nu băga de seamă cum ei îi mint şi fură. Prin urmare, pe lîngă surogatul de democraţie prost înţeleasă, le-au dat moldovenilor „certitudinea” că sînt importanţi dacă se implică în dispute politice oriunde şi cu oricine, chiar dacă au stomacul gol şi le plouă în case.

În timp ce pe neamţ sau american îl doare în cot de luptele politice deoarece el munceşte şi ştie că şi-a votat politicieni responsabili ca să se ocupe de treburile ţării, aici pînă şi încasatoarea de la WC-ul public îţi dă în cap dacă nu-i asculţi argumentele favorabile lui Ghimpu, Chirtoacă, Lupu sau Plahotniuc. Neamţul sau americanul nu are timp de tîmpeniile astea deoarece este mult prea serios şi preocupat, iar el iese să se revolte doar cînd politicianul pe care l-a votat nu şi-a respectat o promisiune, reuşind să obţină şi demisia acestuia. Moldoveanul, însă, mai deştept fiind, face/discută „avizat” politică în crîşmă, pe stradă, la înmormîntări sau la curve, fără să poată schimba nimic, iar asta pentru că pe politicianul ales îl doare în cur de necazurile lui, căci doar el „şi-a format” un astfel de alegător.

Începînd cu 1991, dacă „elita” politică şi intelectuală era interesată în renaşterea unei naţiuni sănătoase, atunci una din priorităţile ei ar fi trebuit să fie şi educarea/ informarea civică şi politică a întregii naţiuni. Liderii, însă, nu au avut nevoie de un popor educat astfel, căci altminteri cum să-l mai fure? Numai în anii de după 2009, Doamne!, cîţi bani a oferit Occidentul guvernanţilor spre a-i informa pe moldoveni despre ceea ce înseamnă UE, iar ei i-au furat!!!

Prin urmare, RM de astăzi este cam tot în punctul în care se afla în 1991, în aceeaşi sărăcie şi cu aceleaşi pericole la adresa integrităţii şi independenţei ţării. Vedeţi unde au adus RM aceşti intelectuali şi politicieni „elitişti”? Cei de dinainte şi imediat după 1991, continuă şi astăzi să profite de ignoranţa unui popor pe care l-au adus la disperare şi vor, în continuare, să fie mandataţi de moldoveni ca să-i conducă. N-au nici o ruşine!

Uitaţi-vă la Mihai Ghimpu, o nulitate politică şi intelectuală care nu a făcut absolut nimic bun pentru această ţară în ultimii 25 de ani în afară de a spune minciuni, de a se lăuda cu realizări inexistente şi a face alianţe politice infracţionale doar spre a se îmbogăţi! Mircea Snegur tace semnificativ, ca un „înţelept” care-şi dă cu părerea fără să aibă nici o remuşcare cum i-a trădat pe moldoveni în războiul de pe Nistru! Petru Lucinschi la fel, ba nu, mai rău, căci caracatiţa politică pe care a patronat-o există, funcţionează şi o controlează destul de bine. Un altul, cu un trecut merituos în fosta URSS şi cu pretenţii de poet provincial al neamului, a cerşit prin România sprijin politic spre a candida la Preşedinţia Moldovei. Acum se pare că acest sprijin i-l vor da liberalii, ca să-şi retapeteze faţa unionistă, şi unul, şi alţii.

În concluzie, am dreptate atunci cînd afirm că în RM nu au existat elite intelectuale şi politice autentice, ci doar nişte reziduuri de aceeaşi factură valabile strict în fost URSS? Toţi aceşti lideri, în fond, nu ar trebui să aparţină unei lumi care nu mai trebuie să fie de mult a lor, ci a tinerei generaţii, care nici aceasta nu trebuie să fie educată şi crescută în mentalităţile lor, aşa cum, din păcate, se întîmplă încă? Bolşevismul din ei exclude cu desăvîrşire bunul-simţ care ar trebui să-i îndemne să se retragă în amintirile lumii meschine în care au trăit şi care i-a produs, care i-a propulsat ca pe un fruct otrăvit în această lume, care ar fi fost mai fericită şi prosperă fără intervenţia lor criminală.

Vedeţi unde au adus RM „făuritori ai independenţei ţării” ca Mircea Snegur, Mihai Ghimpu, Mihai Cimpoi, Valeriu Matei, Alexandru Moşanu, mai apoi Petru Lucinschii şi alţii pierduţi prin amintirile dezastrului naţional iniţiat încă de atunci?

Oamenilor li s-au tot promis limbă română, unire cu România, integrare europeană, bunăstare etc. Nimic real din toate acestea! Veţi vedea că şi acum, după trei sferturi de veac de batjocură, vor cere votul tot pentru aşa ceva, plus alte cîteva promisiuni mincinoase! Mai iese cineva la vot? Da! Contracost, căci umilinţa a devenit o a doua natură a existenţei moldoveanului!