Corpul unui vierme de pămînt este împărţit în mici inele sau segmente, separate prin canale. Viermele aparţine familiei anelidelor, nume care înseamnă şi „inele mici”. Există mai multe tipuri de viermi, însă vom vorbi doar despre viermele de pămînt, cel mai cunoscut nouă. Corpul unui vierme de pămînt este împărţit în mici inele sau segmente, separate prin canale. Viermele aparţine familiei anelidelor, nume care înseamnă şi „inele mici”.

Un vierme de pămînt petrece majoritatea timpului sub pămînt, făcînd tuneluri prin stratul de suprafaţă al solului vegetal umed şi se hrăneşte pe măsură ce se mişcă. El produce un fel de mîzgă, care îi uşurează călătoria. Viermele de pămînt sapă cu ajutorul a două seturi de muşchi. Un set de muşchi se întinde în jurul corpul, avînd cîte un muşchi în fiecare segment al său. Atunci cînd muşchii din segmenturi se strîng, corpul se lungeşte şi se subţiază. Capătul din faţă al viermelui este împins înainte. Cel de-al doilea set de muşchi rulează pe lungimea corpului. Atunci cînd ei se strîng, segmentele sunt împinse împreună. Corpul viermelui se micşorează.

Un vierme de pămînt e, practic, ca un tub în interiorul unui tub. Corpul său lung şi segmentat este un tub. În interiorul lui se află un lung tub digestiv, prin care trece hrana. Tubul digestiv se deschide la ambele capete ale viermelui. Mîncarea este asimilată pe la un capăt, iar resturile nedigerate rămîn la celălalt. În solul tare sau adînc, un vierme îşi face tuneluri înghiţind pămîntul. Această metodă de mişcare e şi o formă de hrănire, pentru că solul conţine bucăţi de plante şi animale în descompunere. Ele sunt digerate pe măsură ce solul trece prin tubul digestiv.

Această înghiţire şi ridicare la suprafaţă a solului joacă un rol important în transformarea şi îmbogăţirea solului. Savanţii spun că fiecare 0.40 de hectar de pămînt ce conţine viermi de pămînt produce între 9 şi 19 tone de sol în fiecare an. 

Sursa: Descoperă.ro