În anul 1912, fostul președinte al Statelor Unite, Theodore Roosevelt, a hotărît să revină pe scena politică, nemulțumit fiind de modul în care succesorul său, William Howard Taft, conducea țara.

În cadrul campaniei electorale, Roosevelt plănuise să distribuie trei milioane de broșuri ce conțineau discursul său intitulat „Mărturisire”, avînd pe copertă chiar fotografia sa. În partea de jos a imaginii apărea mențiunea „copyright 1910 by Moffett Studio Chicago”.

Cînd tirajul fusese deja tipărit, directorul campaniei lui Roosevelt a observat această inscripție și a realizat gravitatea erorii: nu fusese obținută nici o autorizație din partea deținătorului drepturilor asupra fotografiei.

Legea drepturilor de autor îi oferea fotografului posibilitatea de a solicita cîte un dolar pentru fiecare exemplar difuzat. Pierderea a trei milioane de dolari în 1912 ar fi echivalat astăzi cu peste șaizeci de milioane – o sumă de neconceput pentru staff-ul candidatului. Retipărirea broșurilor ar fi presupus nu doar cheltuieli uriașe, ci și o risipă de timp prețios.

La conducerea campaniei electorale se afla George Perkins, un om versat în rezolvarea situațiilor delicate. Acestuia îi revenea sarcina de a încerca să obțină o înțelegere mai favorabilă cu fotograful.

După o analiză atentă a circumstanțelor, Perkins a ales o cale mai ingenioasă: i-a trimis lui Moffett o telegramă cu următorul conținut: „Intenționăm să difuzăm trei milioane de broșuri avînd pe copertă fotografia lui Roosevelt. Este o șansă extraordinară pentru dumneavoastră. Cît sunteți dispus să plătiți pentru ca opera dvs. să fie folosită? Așteptăm răspunsul imediat.”

Replica nu a întîrziat să apară: „Vă mulțumesc pentru oportunitatea oferită; sunt dispus să plătesc 250 de dolari.” (Sursa: Terapia Prin Cultură)