„Nici un boier nu a sfîrşit viu, 47 de trupuri zăceau pe pardoseală“

Domnitorul moldovean Alexandru Lăpuşneanu s-a răzbunat, într-un mod brutal, pe boierii care l-au trădat. El i-a adunat pe cei 47 de boieri într-o încăpere, i-a pus la masă, iar la un moment dat mercenarii săi, aflaţi în spatele boierilor, i-au înjunghiat pe aceştia, toţi cei 47 de boieri fiind omorîţi.

Alexandru Lăpuşneanu (1499 – 1568) a fost domnitorul Moldovei în două rînduri. Fiind fiul lui Bogdan al III-lea cel Orb, Lăpuşneanu a fost nepotul voievodului Ştefan cel Mare, cel mai important conducător pe care l-a avut Moldova. În luna Septembrie a anului 1552, acesta ajunge pentru prima dată pe tronul Moldovei după ce îl alungă de la conducerea ţării pe domnitorul Ioan Joldea, care avea să se refugieze în Transilvania. Alexandru Lăpuşeanu a primit sprijin din partea regelui polon Sigismund al II-lea August, care i-a oferit armată pentru a putea deveni domnitor al Moldovei.

„Deaca veni Alixandru vodă Lăpuşneanul în ţară şi însemnă pre Joldea la nas şi-l déde la călugărie, decii luo pre Roxanda, fata lui Pătru vodă, să-i fie doamnă iui, care era mai nainte să o ia Joldea. Şi cu dragoste îl priimiră boierii şi mergîndu pre la Hîrlău, au tras la Suceava şi au şăzut în scaun. Decii s-au cununat cu Roxanda şi au făcut nuntă. Într-acelaş an fu omor mare şi iarnă grea. Decii daca să aşeză Alixandru vodă la domnie, nu grijiia de alta, numai de pace în toate părţile şi aşezarea ţării. Iară cu doamna sa, Roxanda, au avut doi ficiori, pe Bogdan şi pre Pătru”, a arătat cronicarul Grigore Ureche.

Supunerea faţă de poloni, a atras nemuţumirea împăratului german Ferdinand, care şi-a făcut un scop din a-l alunga pe Lăpuşneanu de la conducerea ţării. Deşi domnitorul moldovean obţine şi protecţia turcilor, acesta este alungat de pe tronul Moldovei de către Iacob Eraclide, care cu ajutorul mercenarilor trimişi de împăratul Ferdinand îl învinge pe Lăpuşneanu în bătălia dată la Verbia (n.r. – sat din judeţul Suceava), la data de 18 Noiembrie 1561.

„Alexandru vodă, daca au înţeles un lucru aşa degrab', cum Dispot vodă fără veste au intrat în ţară, de-l împresură cu oaste streină, neavîndu de ce să apuca, ca dintr-un somnu deşteptîndu-să, degrabu şi cu puţini negata i-au ieşit înainte la Jijia. Că ţara pizmuind lui Alixandru vodă, n-au vrut să saie la oaste. Şi întîmpinîndu-să cu Dispot vodă la Verbie, i-au datu războiu, noiemvrie 18 zile, în anii 7069 (1560). Ci cei puţini di cei mulţi şi cei negata de cei gata n-au putut suferi, ce au dat dosul. Şi Alixandru vodă au fugit în jos”, a mai scris Grigore Ureche.

Iacob Eraclide era un grec aciuat la curtea lui Alexandru Lăpuşneanu, care susţinea că ar fi rudă cu Ruxandra, soţia domnitorului. După ce a obţinut tronul Moldovei, el şi-a luat numele de Despot Vodă. Domnia sa nu durează decît doi ani. Boierii s-au arătat extrem de nemulţumiţi de modul cum noul voievod conducea ţara, astfel că este asasinat de hatmanul Ştefan Tomşa, în interiorul Cetăţii de Scaun a Sucevei.

200.000 de galbeni daţi de Lăpuşneanu turcilor pentru recuperarea tronului Moldovei

Boierul moldovean a preluat la rîndul său frîiele ţării, devenind în luna August a anului 1563 domnitor al Moldovei. Totuşi domnia sa durează pînă în luna August a anului 1564, cînd Alexandru Lăpuşneanu îşi recuperează tronul. Nepotul lui Ştefan cel Mare le-a plătit turcilor peste 200.000 de galbeni pentru a-l ajuta în bătălia pornită împotriva lui Ştefan Tomşa, care avea tot sprijinul din partea boierilor moldoveni. Soldaţii otomani au năvălit în Moldova, obligîndu-l pe Tomşa să se refugieze în Polonia, unde este decapitat.

„Alixandru vodă Lăpuşneanul, daca au dobîndit scaunul său la Iaşi şi s-au aşezat al doilea rînd la domnie, scos-au ceauşu împărătescu pre un turc mare, de au trimis cu pîră la craiul leşescu, pohtindu pre viclenii săi, pre Tomşa şi pre soţiile lui. Craiul pentru pacea ce avea cu turcul, a doao şi pentru multă pîră ce-l părîia leşii pentru moartea lui Vişnoveţschi şi pentru sluţiia a mulţi ce făcuse, au trimis pre sluga sa, pre Crasiţschii la Liov, de i-au tăiatu capul Tomşii şi lui Moţoc, vornicul şi lui Spanciog spătariul şi lui Veveriţă postelnicul, pre carii i-au îngropat afară din tîrgu, la mănăstirea lui sfeti Onofrie. Şi aşa au fost sfîrşitul Tomşei”, se arată în Letopiseţul Ţării Moldovei scris de Grigore Ureche.

47 de boieri omorîţi de Alexandru Lăpuşneanu

Boierii au încercat să ceară îndurare din partea noului voievod, însă deşi acesta le-a promis că îi va ierta. În scop de pace, Lăpuşneanu îi invită pe cei 47 de boieri la un prînz, ocazie cu care i-a omorît pe toţi cei care l-au trădat.

„Alexandru vodă daca s-au curăţit de toată grijă denafară şi au adus pre doamna sa Ruxanda şi pre fii săi din Ţara Muntenească, au vrut să să curăţască şi de vrăjmaşii săi cei din casă, pre carii prepusese el că pentru vicleşugul lor au fost scos din domnie ş-au învăţatu cu taină într-o zi lefecii săi, pe carii au avut streini, de i-au supus în curte cea domnească, în Iaşi. Şi i-au chiematu pre obiceiul boierilor la curte, carii făr nici o grijă şi de primejdie ca aceia negîndindu-să, daca au intrat în curte, slujitorii, după învăţătură ce au avut, închis-au poarta şi ca nişte lupi într-o turmă făr' de nici un păstor, au intrat într-înşii, de-i snopiia şi-i junghiia, nu numai boierii, ce şi slujitorii. Nici alegea pre cei vinovaţi, ci unul ca altul îi puneau suptu sabie, cădea mulţime, dipre zăbrele săriia afară, de-şi frîngiia picioarile. Şi au pierit atuncea 47 de boieri, fără altă curte, ce nu s-au băgat în samă. Şi aşa după atîta nedumnezeire, îi păriia că ş-au răscumpărat inima”, a povestit Grigore Ureche.”
Această scenă este descrisă şi de scriitorul Costache Negruzzi în nuvela „Alexandru Lăpuşneanu”, în care se vorbeşte despre cea de-a doua domnie a voievodului moldovean.

„În minut, toţi slujitorii de pe la spatele boierilor, scoţînd junghiurile, îi loviră; şi alţi ostaşi, aduşi de căpitanul de lefecii, intrară şi năpustiră cu sabiile în ei. Cît pentru Lăpuşneanul el luasă pre Moţoc de mînă şi se trăsesă lîngă o fereastră deschisă, de unde privea măcelăria ce începuse. El rîdea; iar Moţoc, silindu-se a rîde ca să placă stăpînului, simţea părul zburlindu-i-se pe cap şi dinţii săi clănţănind. Şi cu adevărat era groază a privi această scenă sîngeroasă. Închipuiască-şi cineva într-o sală de cinci stînjeni lungă şi de patru lată, o sută şi mai mulţi oameni ucigaşi şi hotărîţi spre ucidere, călăi şi osîndiţi, luptîndu-se, unii cu furia deznădejdei, şi alţii cu aprinderea beţiei.

Boierii, neavînd nici o grijă, surprinşi mişăleşte pe din dos, fără arme, cădeau făr-a se mai împotrivi. Cei mai bătrîni mureau făcîndu-şi cruce; mulţi însă din cei mai juni se apărau cu turbare; scaunele, talgerele, tacîmurile mesii se făceau arme în mîna lor; unii, deşi răniţi, se încleştau cu furie de gîtul ucigaşilor şi, nesocotind rănele ce priimeau, îi strîngeau pîn-îi înăduşeau. Dacă vreunul apuca vreo sabie, îşi vindea scump viaţa. Mulţi lefecii periră, dar în sfîrşit nu mai rămasă nici un boier viu. Patruzeci şi şepte de trupuri zăceau pe pardoseală! În lupta şi trînta aceasta, masa se răsturnase; ulcioarele se spărseseră şi vinul amestecat cu sînge făcuse o baltă pe lespezile salei”, aşa a descris Costache Negruzzi scena omorîrii celor 47 de boieri.

În Primăvara anului 1568, Lăpuşneanu se îmbolnăveşte de glaucom sau trahom, astfel că a luat decizia de a-l numi la conducerea Moldovei pe fiul său Bogdan. Domnitorul moldovean a cerut să fie călugărit atunci cînd va fi pe moarte, astfel că apropiaţii să-i l-au călugărit dîndu-i numele de Pahomie. Lăpuşneanu a dat semne că îşi revine, moment în care văzîndu-se călugăr a rostit vorbele: „că de mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu”. Speriaţi de faptul că şi ei ar putea fi omorîţi cu bestialitate, noii boieri ai Moldovei l-au otrăvit pe Alexandru Lăpuşneanu. Acesta a fost îngropat la Mănăstirea Slatina din judeţul Suceava, alături de soţia sa Ruxandra şi cele două fiice ale lor.

Sursa: Adevărul.ro