Din cauza intervenţiilor din Siria, Obama şi Cameron par slabi şi pierduţi cu firea

„Saddam Hussein a fost spînzurat. În Iraq s-a făcut mai bine? Kaddafi a fost ucis în faţa a mai multor spectatori. În Libia situaţia s-a îmbunătăţit? Acum Occidentul îl demonizează pe Assad. Poate fi însuşită lecţia?”, a întrebat Serghei Lavrov, ministrul rus de externe la Adunarea generală ONU din 1 octombrie 2015.

Rusia a avut dreptate în privinţa Iraq-ului şi Libiei, iar Occidentul s-a înşelat amarnic. Schimbarea regimurilor nu conduce în mod automat la îmbunătăţirea situaţiei, ceea ce spunea Putin de mai mulţi ani. Politica lui constă în refuzul de a susţine orice grupare, care vrea să soluţioneze cu forţa problemele interne. „Noi nu ştim care sînt scopurile finale ale acestor grupări, ale acestor „luptători pentru libertate” şi ne temem că Orientul apropiat va fi invadat de haos”, scrie publicaţia „The Spectator" din Marea Britanie.

Însă Rusia a devenit aliata Siriei, Iran-ului şi Iraq-ului, „în cadrul unei noi coaliţii”, după cum s-a exprimat săptămîna trecută Assad, preşedintele Siriei.. Şi cel mai important: cum a reuşit Putin să transforme intervenţia din Siria într-un triumf diplomatic?

Din cauza intervenţiei atît de sigure a Rusiei, Obama şi Cameroon par nişte oameni slabi şi pierduţi cu firea. Şi, cel mai important, Putin a devenit eroul principal al spectacolului de la Adunarea generală ONU, rostind un discurs în care a condamnat „proiectul democratic” din Orientul apropiat, susţinut de SUA.

„Primăvara arabă a devenit o catastrofă”, a spus Putin, precizînd că instigatorii occidentali, care cereau populaţiei să se răscoale împotriva dictatorilor, au deschis cutia Pandorei. „În loc de triumful democraţiei, noi ne-am ales cu sărăcie, violenţe, catastrofe sociale, iar drepturile omului, inclusiv dreptul la viaţă nu este preţuit de nimeni. Voi măcar acum înţelegeţi ce aţi făcut?!”, a întrebat Putin.

Acest discurs arată clar viziunea politică a lui Putin: stabilitatea şi previzibilitatea sînt cu mult mai bune decît revoluţiile.

În aventura siriană Putin este sigur pe sine, pentru că cel puţin ştie cine sînt aliaţii, iar cine-s duşmanii nu mai e prea important. Avînd o grupare militară minusculă în Siria, Putin a obţinut mai multe succese diplomatice şi a curmat toate încercările Occidentului de a-l înlătura pe Assad.

Sură: "The Spectator", Marea Britanie