Este Evgheni Prigojin, șeful celebrului grup Wagner, o sperietoare aprobată de Kremlin sau o amenințare reală la adresa președintelui?

Ascensiunea lui Evgheni Prigojin, un oligarh rus, confident al lui Putin și șeful celebrei companii militare private Wagner, constituie un indiciu al erodării statului de drept în Rusia. Ea demonstrează că statul e dispus să tolereze o violență extremă și pentru care nu există răspundere atît timp cît îi servește interesele. Dar, în cele din urmă, aceasta ar putea deveni o amenințare chiar la adresa regimului, scrie THE GUARDIAN, potrivit RADOR.

Prigojin e un cetățean privat și un fost magnat al restaurantelor, cunoscut drept „bucătarul lui Putin”, dat fiind că restaurantele și firmele lui de catering se bucurau de patronajul președintelui. Dar, la un moment dat, în 2014, a devenit co-fondatorul Grupului Wagner alături de foști militari ruși, iar ulterior a ajuns un actor important în campania militară a Rusiei din Ucraina.

În ultimele luni, el și-a asumat prerogative care în mod uzual le revin doar demnitarilor guvernamentali ori chiar președintelui. Și totuși, el nu deține nici un fel de funcție formală în Guvern ori Armată și, tehnic vorbind, compania Wagner e ilegală, dat fiind că firmele militare private sunt scoase în afara legii în Rusia.

La finalul Verii, cînd Prigojin a început să recruteze soldați în închisorile rusești, oferindu-le grațierea în schimbul a șase luni de serviciu militar în Ucraina, parlamentarii ruși au fost incapabili să explice baza juridică a activității lui. Conform legislației rusești, doar președintele poate grația infractori condamnați, iar eliberarea lor înainte de termen implică o procedură judiciară îndelungată.

La sfîrșitul lui Ianuarie, cînd prima tranșă de soldați-deținuți ai Wagner au fost trimiși înapoi în societate ca oameni liberi, purtătorul de cuvînt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că grațierile sunt perfect legale, invocînd niște decrete secrete.

Mulți presupun că Kremlinul îi permite lui Prigojin să acționeze într-o zonă juridică neclară pentru a se putea spăla ulterior pe mîini, dacă acțiunile Grupului Wagner ar deveni extreme. O Armată informală îi oferă Armatei regulate posibilitatea de a-și nega răspunderea pentru pierderi masive de oameni ori teritoriu sau pentru acuzații de crime de război. Ceea ce înseamnă că vorbim de o Armată paralelă, pregătită să-și asume rolul de subordonat ori de țap ispășitor.

Însă Prigojin a dat semne că nu acceptă un rol strict de subordonat. El îi critică și îi provoacă fățiș pe oficiali ai statului, inclusiv generali de seamă. Ministerul Apărării și Wagner s-au contrazis public, revendicîndu-și fiecare meritul pentru recentele avansuri ale Rusiei în Donbas. Prigojin a anunțat recent că nu mai recrutează deținuți. Deși pretinde că s-a oprit pentru că are acum oameni suficienți, ar putea fi totuși un indiciu că Ministerul Apărării încearcă să-i taie aripile.

Prigojin i-a cerut recent Parlamentului rus să adopte o lege care să facă ilegală criticarea soldaților săi recrutați dintre deținuți. Președintele Dumei a reacționat, cerînd Comisiei parlamentare de securitate și apărare să studieze problema. Dacă se vor opera modificările cerute, ele ar putea complica grav inculparea soldaților-deținuți dacă ar comite noi infracțiuni. Lăsîndu-i lui Prigojin atîta mînă liberă, Kremlinul creează o cultură a violenței criminale aprobată de stat.

Chiar și înainte de invadarea Ucrainei, Wagner era recunoscută pentru omucideri sumare, violuri și violență extremă. Un groaznic exemplu recent e omorîrea cu un baros, filmată, a unui dezertor Wagner din Ucraina înapoiat Rusiei într-un schimb de prizonieri. Prigojin a lăudat omorul, iar Peskov a declarat că acea crimă nu e treaba Guvernului. Atunci cînd statul admite public că nu mai deține monopolul asupra utilizării forței, el transmite unul dintre următoarele două mesaje: fie violența statului și violența criminală s-au contopit, fie statul nu mai deține controlul.

Mai sunt și alte Armate private care prind avînt. Armata privată a ministrului Apărării Serghei Șoigu, Patriot, operează încă din 2014 în Ucraina, unde e prezentă și Armata privată a oligarhului Ghennadi Timcenko, Redut, înființată inițial pentru a-i proteja cîmpul petrolifer. Pentru a nu mai pomeni și de Armata conducătorului cecen Ramzan Kadîrov! Și gigantul gazelor, Gazprom, a anunțat, pe 7 Februarie, că își înființează propria companie militară privată.

Wagner e cea mai cunoscută, estimîndu-se că numai în Ucraina are 50.000 de mercenari. E totodată și singura condusă de un individ care se comportă tot mai mult precum unul care caută să obțină influență politică reală. Există de fapt voci care-l consideră pe Prigojin un posibil succesor al lui Putin.

Într-una dintre cele mai recente apariții filmate, Prigojin, aflat în carlinga unui avion militar Su-24, îl provoacă pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski la un duel aerian avînd drept miză teritorii ucrainene. Acest comportament sugerează că Prigojin nu numai că se consideră un egal al lui Zelenski, dar ignoră și protocolul diplomatic în relațiile internaționale, conform căruia numai un șef de stat i se poate adresa în mod direct unui omolog.

Am avut discuții informale cu un fost ofițer KGB și cu un oligarh rus, și ambii susțin că Prigojin e deliberat scos în evidență ca o sperietoare pentru acea parte a publicului rus care ar putea fi tentată de o schimbare de regim. Avertismentul e limpede: dacă Putin pleacă, lucrurile se pot agrava și mai mult.

În cele din urmă, este însă irelevant dacă Prigojin e o marionetă ale cărei sfori pot fi retezate de Putin după bunul plac. Violența criminală este acum tolerată în Rusia, ba chiar e în curs de a se instituționaliza. Deocamdată Putin încă mai pare să dețină controlul. Însă, delegînd utilizarea forței unor actori non-statali, el le-a permis acestora să simtă gustul puterii, motiv din care situația ar putea deveni imposibil de gestionat din momentul în care regimul ar trăda semne de slăbiciune. Lumea trebuie să fie pregătită pentru haosul care va urma.