Nu doar unii politicieni au venituri nejustificate, ci și destui jurnaliști

Mihai CONȚIU

Așa-zisa presă liberă din Republica Moldova ”s-a născut” coruptă imediat după 1991, iar asta sub patronaj exclusiv politic. Încă de la început, politicienii le-au luat jurnaliștilor absolut totul, inclusiv Casa Presei, care a fost construită din banii a cinci mari ziare de atunci. I-a lăsat fără nimic spre a și-i face dependenți de ei. Pe de altă parte, nici un jurnalist-patron de ziar nu și-a investit banii lui personali pentru a lansa o publicație, ci i-a cerut sau i-au fost oferiți în acest scop de către un politician sau un om de afaceri, toți fiind cointeresați în a li se promova interesele și imaginea publică.

Într-o anumită presă de aici, au investit și rușii, și românii, într-o inegală măsură, iar asta pentru că Rusia a investit enorm. Diferența dintre aceste două direcții de investiție este considerabilă – Moscova a dorit și dorește să-și păstreze controlul mediatic, politic și economic absolut asupra fostei sale Republici vasale, iar România a făcut-o și o face din rațiuni istorice fraterne. Nu intrăm în amănuntele uneori obscure ale acestor finanțări deoarece am tot făcut-o de-a lungul anilor. Cert este că, la ora actuală, finanțările românești sunt transparente și au obiective strict proeuropene. În schimb, finanțările masive rusești au avut doar vag accente de transparență, iar scopul final al acestora a fost și este păstrarea Republicii Moldova sub influență rusească.

Un alt tip de finanțare a presei moldovenești a fost și este cel prin intermediul granturilor occidentale. La ora actuală, grosul finanțărilor de orice tip se îndreaptă spre televiziuni. Presa scrisă este sortită dispariției tot sub arbitraj politic. Spre deosebire de Guvernele occidentale care înțeleg cît de vitală este susținerea păstrării presei scrise, guvernările moldovenești nu-s capabile să preia și un astfel de model european.

În cazul presei finanțate de către politicieni ori oameni de afaceri locali, lucrurile sunt clare – jurnalistul scrie favorabil despre investitorul său și dă cu bîta în moalele capului adversarului celui care plătește ziarul. În ceea ce privește celelalte tipuri de finanțări, firește că, în general, politica editorială se pliază pe obiectivele înscrise în cererile de finanțare, dar conducătorul ziarului își atribuie, în paralel, o serie întreagă de ”libertăți editoriale”, profitabile în plan personal, ”în stil moldovenesc”.

Există și aici unii jurnaliști care trăiesc pe principiul ”ziaristul nu trăiește din ce scrie, ci din ce nu scrie”. În interpretare liberă, asta înseamnă că există jurnaliști care au un anumit subiect despre un personaj important și afacerile necurate ale acestuia, pe care l-ar distruge efectiv dacă ar scrie în ziar sau l-ar prezenta într-un reportaj de televiziune, dar nu o fac în schimbul unor sume de bani ori alt tip de răsplată de care ziariștii respectivi au nevoie.

Pe de altă parte, există și jurnaliști care fac dezvăluiri teribile despre un anumit personaj corupt sau care vizează afaceri necurate. Toate aceste reportaje ori anchete jurnalistice se bazează pe probe și realități concrete. Există, însă, unii jurnaliști care, prin difuzarea acestor dezvăluiri reale, cîștigă bani ori alte avantaje de la un terț interesat în distrugerea personajului sau afacerii respective.

Aproape toți jurnaliștii moldoveni scriu sau dedică reportaje televizate despre averile declarate sau nedeclarate ale persoanelor publice, dar jurnalistului, care este și el o persoană publică, nu-i cere nimeni să-și declare averile și să le justifice proveniența legală. Aici nu vorbim despre acele jurnaliste care au făcut o partidă bună, adică și-au găsit un partener cu bani, un partener care, la rîndu-i, nu-i întrebat de nimeni din ce afaceri legale a devenit multimilionar.

Există jurnaliști și jurnaliste care au bani și case la care nici nu visează cei amărîți, în numele cărora ei spun că luptă cu cei corupți și cu politicienii. Acești jurnaliști și jurnaliste nu-și pot justifica prin nici o dovadă proveniența legală a averilor pe care le dețin. Cine oare le va spune cîndva: ”Averile la control, doamnelor și domnilor jurnaliști!” Politicienii? Nu! Procurorii, DA!