Dezastrele de după el nu pot fi încă estimate

Am convingerea că misterul declanşării coronavirusului nu va fi desluşit de generaţiile actuale. Aici vreau să mă refer la aceea că apariţia şi răspîndirea acestuia nu par deloc întîmplătoare. Cu timpul, raţionînd în virtutea evoluţiilor ulterioare, putem doar intui că acest fenomen medical poate fi un pretext credibil pentru derularea unor gigantice „inginerii planetare profitabile”. Aici pare să fie ceva care se plasează dincolo de Guvernele legitime.

În etape diferite, istoria umanităţii a fost recroită aproape radical din cauza apariţiei unor molime care au lăsat în urmă milioane de morţi. Ciuma sau „Moartea Neagră” a fost una din cele mai violente pandemii din istoria lumii, care a izbucnit, probabil, în Asia, răspîndindu-se în Europa după anul 1347, unde a creat mare panică. În cîțiva ani, între o treime și o jumătate din populația Europei a murit. Această pandemie mortală a prăbuşit totalmente sistemul de comerţ de atunci, a provocat o panică globală teribilă, determinînd declanşarea unei revoluţii industriale, dar a şi rescris noi norme de dominare a sclaviei şi iobăgiei.

Gripa spaniolă din 1918 a provocat cam tot atîtea victime ca şi Primul Război Mondial. Unii istorici demonstrează că acest război mondial s-a încheiat din cauza epidemiei. Să ne amintim şi de marea epidemie de SIDA, declanşată în 1981, care a semănat, de asemenea, panică la nivel mondial, stigmatizînd un număr uriaş de oameni, dar care a influenţat colosal obiceiurile şi abordările ulterioare ale relaţiilor sexuale.

Revenind la pandemia de coronavirus, precizez că nu sînt singurul care o abordează şi aşa, existînd numeroşi autori şi experţi cu mult mai avizaţi decît mine care, fără să cadă în capcana teoriei conspiraţiei, emit ipoteze plauzibile privitoare la un posibil control planetar al răspîndirii acesteia. Din start, avem de-a face cu o puzderie de echipe de epidemiologi care, după caz, motivează sau demotivează apariţia şi răspîndirea coronavirusului. Un fapt esenţial pentru speculaţiile la care recurg mi se pare a fi acela că, dacă virusul este controlat, s-a obţinut o „mare victorie planetară” în clipa în care Organizaţia Mondială a Sănătăţi (OMS) a decis că este vorba despre o pandemie în cazul coronavirusului. Asta înseamnă, după cum probabil ştiţi, că răspîndirea lui e la scară planetară.

Astfel, pandemia provoacă disperare, haos social, crize economice şi financiare fără precedent la nivel global. Toate acestea pot şubrezi democraţiile, pot reconfigura abordările şi dominările politice din ţările mai vulnerabile. Tot în acest context, apar şi „justificări legitime” pentru Guverne ca să exercite un control absolut asupra fiecărui individ în parte.

Dincolo de toate, însă, în urma unor multiple tipuri de falimente, vor triumfa cîteva mari companii farmaceutice transnaţionale. Populaţiile, sub imperativul dictatului deciziei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi a Guvernelor, vor fi obligate să se vaccineze pentru prevenirea coronavirusului, iar cele infestate vor fi tratate numai cu medicamentele acestor companii autorizate de OMS. Beneficiul este de dimensiuni astronomice în cazul obligativităţii „dependenţei obligatorie de vaccin” a cîtorva miliarde de oameni.

În concluzie, o pandemie poate zgudui planeta mai mult decît un război. Nu e neapărat nevoie să provoace la fel de multe victime. Panica globalizată şi cîteva sute de mii de morţi sînt suficiente pentru apariţia unei noi ordini mondiale din perspective politice şi economice, reconsolidarea ori prăbuşirea unor Guverne naţionale, ascensiunea populismului extremist etc.

La nivel naţional, în cazul Republicii Moldova, depăşirea acestei crize pare să se desfăşoare în condiţii suficient de responsabile, dar despre toate acestea voi vorbi în editorialul următor.

Mihai CONŢIU