Sabotarea lui Putin

Din start precizez că acest articol conține elemente care pot afecta emoțional o tagmă purtătoare de ochelari de cal! Nu fac parte dintre acei comentatori care scriu cu convingerea că ei, de aici, din Moldova, ori din România, știu mai bine decît americanii, rușii sau francezii care este Președintele pe care trebuie să și-l aleagă. Relativ, m-a amuzat stupiditatea ”atotcunoscătoare” a unor comentatori și analiști moldoveni și români care ”știau ei mai bine” decît americanii că anume Donald Trump este Președintele pe care-l merită și căruia să-i permită să-și păstreze Puterea chiar și printr-o lovitură de Stat. Nu mi-a fost greu să intuiesc că acești ”analiști autorizați” se inspirau din presa de peste Ocean, cea europeană ori din discuții sumare purtate cu prieteni ori rude stabilite în SUA. ”Specialiști pe spațiul american” de duzină!

Mulți dintre acești comentatori și analiști moldoveni și români, cu aere docte de cunoscători ai spațiului și realităților rusești, vorbesc și scriu cu aceeași convingere că ei știu mai bine decît rușii ce Președinte trebuie să aibă. Firește că toți aceștia sunt și suporteri ai lui Alexei Navalnîi. Consider că astfel de poziții constituie un abuz publicistic în necunoaștere de cauză. Nimeni nu poate cunoaște Rusia mai bine decît ea pe sine, motiv pentru care putem să fim doar spectatori nepartizani.

”Cazul Navalnîi” este unul extrem de interesant în evoluția lui, iar aici mă voi referi doar la evidențele clare, nu la speculații abstracte. Alexei Navalnîi a revenit în Rusia în Duminica de 17 Ianuarie. Anterior, el știa, din comunicatele oficiale ale autorităților ruse, că este inculpat penal, că, potrivit culpelor, urmează să fie judecat și condamnat dacă revine în Rusia. Cu toate aceste, avînd conturate clar aceste perspective punitive anunțate legal, el se reîntoarce în Rusia. Unii pot cataloga acest demers ca fiind sinucigaș, alții drept unul sfidător ori de încredere că Justiția nu va avea curajul să-l pedepsească avînd în spate susținere occidentală.

Instinctul permanent de supraviețuire ne caracterizează pe absolut toți, de la Rege la cerșetor. Gesturile eroice extreme pentru ”cauze nobile”, mai ales cînd e vorba despre politicieni, sunt rămase undeva în urmă, în umbra vremurilor de odinioară. Instinctul de supraviețuire individuală prevalează asupra ”visului de a fi erou”. Revenirea lui Navalnîi în Rusia din ”siguranța personală și confortul occidental” nu pare a fi un act de eroism asumat, ci mai curînd o parte a unui plan cu mult mai amplu de sabotare a lui Vladimir Putin. Raționînd logic, elementar, ținînd seamă de sprijinul occidental necondiționat de care are parte Navalnîi, nu putem exclude varianta că și-a planificat această revenire în Rusia în conformitate cu o strategie pusă la punct de el și susținătorii săi occidentali potrivnici lui Putin.

Concluzia la care ajungem e aceea că i s-a garantat un sprijin occidental masiv în contextul bine elaborat de internaționalizare a numelui său în calitate de ”dizident politic” și ”adversar de temut” al lui Putin. În plus, este posibil să se fi luat în calcul și faptul că ”eroizarea” lui, ca în filmele de duzină americane, îi poate aduce și o oarecare imunitate în fața Justiției ruse. Nu știm în ce măsură autorii ”cazului Navalnîi” au ținut seamă și de faptul că legislația rusă prevalează asupra celei internaționale, mai ales în situații ce țin de interesul național, însă e clar că a fost luată în considerație doar finalitatea dorită de cei care vor să-l saboteze pe Putin.

”Cazul Navalnîi” mai poate însemna și ”pretextul Navalnîi” folosit de SUA și UE pentru impunerea de noi sancțiuni Rusiei. De ce? Pentru declanșarea unor proteste ca și cele din Belarus, motivate prin ”dizidența” lui Navalnîi și prin presiuni economice impuse de sancțiunile occidentale. Un amănunt interesant: Navalnîi a revenit în Rusia pe data de 17 Ianuarie, iar după două zile, pe 19 Ianuarie, lidera opoziției belaruse Svetlana Tihanovskaia, aflată în exil în Lituania, a anunțat că vrea și ea să revină în Belarus, solicitînd ajutorul comunității internaționale, făcînd referire la același sprijin de care se bucură și Navalnîi. Să fie o coincidență revenirea lui Navalnîi în Rusia și intenția revenirii în Belarus a liderei opoziției, iar asta în contextul sincronizării unor proteste? Greu de crezut. Este clar că se intenționează, prin proteste tot mai susținute, conturarea imaginii lui Navalnîi ca fiind cea a unui ”lider democrat”, ca o alternativă la Putin, și cea a liderei opoziției belaruse în calitate de ”succesoare legitimă” a lui Lukașenko.

Putin, se știe, a fost ales Președinte în condiții legitime indiscutabile. La fel și Lukașenko, numai că Președintele belarus, deși a cîștigat clar împotriva oponentei sale, a vrut să se lase bucurat de Comisia Electorală cu un scor electoral covîrșitor, excesiv. Anume exagerarea numărului de votanți a servit drept pretext pentru proteste, dar nu realitatea indiscutabilă că alegerile oricum le-a cîștigat. Este aberantă, ireală pretenția opoziției belaruse că a cîștigat alegerile prezidențiale, iar asta cu atît mai mult cu cît și UE s-a aliat acestei pretenții.

Undeva, în Occident, nu s-a înțeles nici acum că există multe popoare care niciodată nu vor admite să se adapteze la democrația și, mai ales, la libertinajul occidental. Asta mai cu seamă în contextul răspîndirii și legiferării tot mai agresive a Corectitudinii Politice. Rusia e una dintre aceste Țări!

Mihai CONȚIU