Printre multitudinea de subiecte pe care le găsesc pentru această rubrică, prind teme care la prima vedere ar părea prea simpliste. Numai că nu e chiar aşa. Cu vîrsta înţelegi că viaţa, cea autentică şi firească, constă din lucruri simple, dar valoroase. Cele care ne caracterizează ca specie, ca făptură.

Așa, bunăoară, știu eu un cuplu, cu care menţin legături amicale s-ar părea că de-o groază de ani. O pereche de oameni simpli, care parcă nu ar avea de unde face subiecte pentru presă: trăiesc de-o viaţă, au ridicat o casă, au crescut şi educat bine doi copii, acum se bucură de două nepoţele adorabile. Muncesc pe rupte ca să trăiască îndestulat, se odihnesc, menţin nişte relaţii de rubedenie şi prietenie, şi mai toţi ştiu că pot conta pe ei în orice moment de cumpănă . Toate acestea sînt făcute cu inimă şi fidelitate. Nimic deosebit la prima vedere.

Dar cînd îi cunoşti mai profund şi afli mai multe dedesubturi, îţi dai seama că această pereche ar putea fi inclusă la exemple într-un manual de căsnicie reuşită. Azi nici ei nu pot explica cum de s-a întîmplat aşa şi nu altfel. Pentru că au avut toate premisele. S-au căsătorit cînd erau nişte copii, direct de pe băncile şcolii, deci este vorba de acea prima dragoste, fragedă și deseori neputincioasă. În aşa cazuri toată lumea afirmă că asemenea relaţii n-au de unde ţine. La ei au ţinut. Iar ceea ce poate la început încă nu prea înţelegeau şi ştiau, ci doar simțeau, cu timpul s-a transformat într-o pasiune conştientizată, cu grijă asumată şi sentimente verificate.

Îmi place nespus de mult să-i urmăresc. Cîteodată tocmai mi-i frică să nu le pună ochi rău cineva. Aceşti doi nu se tem, cred că numai ei ştiu de ce. Cu un bagaj de aproape trei decenii de viaţă familială, sînt foarte calzi în atitudine, cu nesfîrşite mesaje dulci, cu telefoane date „pur şi simplu”, ca să se ştie că cu celălalt e tot ok. Şi să se înţeleagă corect: ca şi în orice cuplu, au avut şi ei încercări, dar au ştiut să facă front comun în faţa lor. Şi el nu e din tipii care stau sub papucul soţiei, fiind pasionat de vînătoare, pescuit, distracţii strict masculine, pe care le practică de ani de zile cu un grup de amici. Ea, de asemenea, are cercul ei de interese, prietene, unde poate fi oricînd şi-ar dori, fără să stea cu grijă că o dă la socoteală violentă soţul.

Îmi place de perechea asta. Sînt atît de frumoşi şi minunaţi în felul lor de a fi şi a trăi, că tocmai te umpli de optimism şi convingere că totul poate fi şi altfel în viaţă, că totul poate fi bine şi armonios. Mai rar, dar totuşi se poate întîmpla.

Numai Dumnezeu ştie ce s-a produs mulţi ani în urmă în inimile acestor doi, care constituie cuplul Ciobanu din oraşul Căuşeni. El e Iurie, ea e Ina. Feciorul lor la fel e Iurie, iar acum şi-ar dori ca şi eventualul nepot să poarte numele bunelului şi tatei. O fi purtînd noroc. S-ar putea să le reuşească. Că lor aproape tot le reuşeşte. Ce-o fi aici - dragoste, deprindere, bună înţelegere cu înţelepciune, acea chimie despre care vorbesc savanţii? Nici nu mai contează - pentru ei sigur, atîta timp cît sînt alături.

Lilia GRUBÎI