De cîte ori ai auzit expresia „Să trăieşti ca un Rege“? Dacă ne gîndim la familiile regale din zilele noastre, putem doar să visăm la aşa ceva. Dar, cu siguranţă, nu am vrea să fim în pielea unui Rege sau a unei Regine care au domnit cu secole în urmă. Poate şi pentru că pielea aceea era atinsă de apă doar de cîteva ori în viaţă.

Trăiau în lux, construiau palate, aveau haine din materiale scumpe şi bijuterii alese. Toate acestea, însă, nu făceau decît să ascundă o igienă corporală groaznică, scrie Click! pentru femei.ro.

Cu sute de ani în urmă, regalităţile Europei nu aveau nici măcar o noţiune elementară despre curăţenia corporală şi igienă. Astfel, unii dintre ei ajungeau să se spele doar de cîteva ori pe parcursul vieţii. De-a lungul timpului, medicii au ajuns să creadă că spălatul e periculos şi au inoculat această idee oamenilor. O carte populară din secolul al XVI-lea, „This is the Myrour or Glasse of Helth“, recomanda: „Nu faceţi băi fierbinţi, pentru că vi se deschid toţi porii şi va pătrunde în corpul vostru aerul otrăvit, care vă va infecta sîngele“. Astfel de sfaturi au fost luate în considerare nu doar de oamenii simpli, ci şi de capetele încoronate.

„Fac baie o dată pe lună, indiferent dacă am nevoie sau nu“

Maria Antoaneta, Regina Franţei (foto), nu era deloc interesată de curăţenia corporală şi era înconjurată de oameni cărora le păsa şi mai puţin. Făcea baie rar, o dată pe lună, iar acestea se transformau în adevărate evenimente. Băile lunare erau un ritual plin de farmec, apa era parfumată cu tot felul de plante, flori şi fructe: migdale dulci, rădăcină de nalbă, bulbi de crin şi o pastă din plante rare. Dar astfel de băi nu îi puteau fi puse la dispoziţie frecvent, astfel că prospeţimea dura doar două-trei zile. 

Despre Regina Elisabeta I a Marii Britanii se spune că este autoarea unei replici celebre: „Fac baie o dată pe lună, indiferent dacă am nevoie sau nu“. Aceasta purta un machiaj care îi albea mult tenul, foarte popular în secolul al XVI-lea. Regina îşi reînnoia machiajul în fiecare dimineaţă la trezire, fără să-l spele pe cel din ziua precedentă.

Spălatul, interzis prin lege

Regina Isabela şi Regele Ferdinand al Spaniei nu erau nici ei modele du curăţenie. De altfel, în Spania, în epoca respectivă, spălatul era considerat o practică nereligioasă, o formă de hedonism, care te duce în păcat. După cucerirea Granadei de către creştini, musulmanii din Spania nu numai că au fost nevoiţi să renunţe la religia lor pentru a supravieţui Inchiziţiei, ci au fost nevoiţi să renunţe şi la spălat. Isabella şi Ferdinand au ordonat distrugerea băilor musulmane, iar scăldatul era strict interzis.

Cînd Columb le-a povestit despre obiceiurile zilnice de igienă ale băştinaşilor din Bahamas şi Caraibe, Isabela a fost îngrozită şi a poruncit noilor săi supuşi să oprească imediat această practică „blasfematoare”. Isabela s-a lăudat că ea a făcut baie doar de două ori în viaţă.

Peruci, păduchi, rîie

Un Rege despre care s-a spus că avea mari probleme din cauza murdăriei este Ludovic al XIV-lea. Numeroase scrieri relatează că şi acesta s-ar fi spălat doar de două-trei ori în viaţă. Teoria epocii spunea că simpla schimbare a lenjeriei  absoarbe transpiraţia şi murdăria. Cei bogaţi purtau ţesături bune, precum inul şi taftaua. Astfel, Regele, despre care se spune că transpira foarte mult, îşi schimba hainele de cîteva ori pe zi. Dar fără baie!

Multe dintre capetele încoronate purtau, după moda vremii, peruci uriaşe. Acestea nu erau decît surse de boli şi paraziţii, căci sub ele se formau păduchi, rîie şi alte afecţiuni ale scalpului.