Autor: Iuliu CÂRCHELAN

...Iar au secat izvoarele-n pădure,

Şi Casa de Creaţie-i distrusă.

Copacii cad răpuşi de grea secure,-

Ce vrere şi de cine ni-e impusă?

Schimonosind ades realitatea,

Trăim doar cu iluzia că-odată

Vom fi scutiţi de datorii, păcate,-

Ce farsă şi de cine e jucată?

Privim cu jind bătrîna Europă

Şi ne-ntîlnim pe Internet de-a muta,

Ne modelează lumea interlopă,-

Ce rîvnă şi de cine-i susţinută?

Ieri am scăpat de-o uniune mare,

Azi alta ne aşteaptă-n prag de-a gata.

Noi coduri, noi programe-n derulare,-

Ce cursă şi de cine-i arbitrată?

Copiii noştri-n loc să-nveţe carte

Pierd timpul zilnic la computatoare

Cu Harry Poter, pokimoni de noapte,-

Ce-absenţă şi de cine-i plînsă oare?

Avem şi tineri, dar nu-i vezi pe schele

Ori lîngă strung. De! Munca-i grea ispită!

Prin baruri, discoteci îşi ies din piele,-

Ce viaţă şi de cine-i chiulangită?

Toţi tind jurişri ori programişti să fie,

Storc banii cît şi pot din mamă, tată.

Mulţi uită de părinţi, de omenie,-

Ce boală şi de cine e clonată?

Azi fură toţi, fură şi mic şi mare,

Fură pămînt şi bănci, copii şi mame,

Şi nimeni nici nu-şi pune întrebarea:

Ce viaţă-avem – de junglă sau de oameni?

Umblăm cu traista-n băţ prin ţări străine

După onoruri, ranguri şi morminte,

Acasă cresc gunoişti şi ruine,-

Ce mofturi şi de cine-s sforăite?

Vai, au secat izvoarele-n pădure,

Şi Casa de Creaţie-i devastată.

Copaci şi oameni cad sub grea secure,-

Ce vreme şi de cine-i ignorată?

Ce lege şi de cine-i rînduită

Să spulbere speranţe, doruri, vise,

Cînd omenirea – plebe rătăcită –

Se-ntoarce azi de unde ieri pornise?!