Românul s-a născut poet? Convenabil, nu?

Ca și în alte dăți, ca și mulți alți jurnaliști și analiști români onești, scriu critic despre România doar bine motivat și pentru că îi doresc tot binele Țării mele. Momentul Decembrie 1989, pe care l-am trăit intens, participativ, și toate cele întîmplate mai apoi au demonstrat că noi, românii, sîntem incapabili de renaștere morală, spirituală, de ancorare în virtuți morale individuale sau naționale. Dictatura comunistă ne-a transformat în brute nepăsătoare, în hoți și în frustrați dornici să pozăm în atotputernici în fața celor mai neajutorați decît noi.

Ca aproape orice Țară, am avut și avem și noi elitele noastre la nivel mondial. Problema e că nu le-am ascultat niciodată sfaturile și viziunile. Ne-a plăcut să ne furăm permanent căciula unul altuia. Începînd cu Decembrie 1989, România a avut cea mai mare șansă istorică de a-și recupera identitatea. Atunci, aveam, pentru ”uzul intern funcțional în viitorime”, trei uriașe modele umane irepetabile de administrare a Țării – Regele Mihai I de România, Corneliu Coposu și Ion Rațiu. În plan extern, cele mai luminate minți românești din exil erau la dispoziția noastră. Am refuzat totul în favoarea hoției, desfrîului, manelizării Țării și vinderea ei, la bucată, străinilor.

După recunoașterea, politică și diplomatică de către România a Independenței de Stat a Republicii Moldova, umiliți teribil de manelizarea noastră politică națională, dar conștienți de ea, ne-am erijat în ”diriginte de Țară” pentru moldoveni. Le-am exportat, pe canale securiste, ”idealul unirii cu Țara Mamă”. Ce exemplu de Țară eram noi atunci pentru moldoveni? Ce exemplu sîntem acum?

După 30 de ani de la lovitura de Stat redenumită Revoluția Română, nu am reușit încă să scăpăm Țara de dictatura comunistă reformată în democrație. Nu a fost cu putință deoarece neocomuniștii ne-au transformat în neo-slugi, în turmă și în hoți ordinari. A, sîntem membri ai NATO și ai UE? Păi și pe acolo bîntuiesc foștii criminali securiști români, activiști comuniști sub acoperire și progeniturile lor! Ce exemplu sîntem noi și acum pentru Republica Moldova de-i tot cerem ”idealul unirii cu Țara Mamă”?

Ce fel de exemplu moral, de Țară, sîntem noi pentru Republica Moldova atîta timp cît nimeni, de la București, nu a plătit pentru că a susținut regimul criminal mafiot al lui Vladimir Plahotniuc?

Ce fel de exemplu moral, de Țară, sîntem noi pentru Republica Moldova, atîta timp cît și astăzi complicii serviciilor secrete române ai lui Plahotniuc și anumiți politicieni de la București vor să-l readucă la Chișinău, ca să-și continue afacerile mafiote, iar asta cu prețul iscării unui adevărat război civil provocat de ei, după alegerile prezidențiale din 1 Noiembrie, dacă Igor Dodon le va cîștiga?

Lașitatea ”fratelui mai mare” tocmai prin asta se evidențiază! Republica Moldova e un Stat recunoscut la ONU. Cu toate acestea, ochii umiliți acasă ai Bucureștiului sînt îndreptați cu aroganță de stăpîn spre ”idealul unirii cu Țara Mamă” al moldovenilor. Ce fel de exemplu de demnitate putem fi noi pentru moldoveni, atîta timp cît nu sîntem suficient de curajoși să le spunem ucrainenilor că Sudul Basarabiei și Nordul Bucovinei, istoric, nu le-au aparținut niciodată?

Hoți din născare, predispuși spre umilințe și duplicitari fiind, ne dăm mari în fața moldovenilor, le semănăm discordie cu ”idealul unirii cu Țara Mamă”, ”le dăm lecții de limbă română și istoriografie românească”, dar ne mascăm lașitatea, lăsîndu-i în uitare pe adevărații noștri frați năpăstuiți din Sudul Basarabiei și Nordul Bucovinei.

Românul s-a născut poet? Convenabil, nu? Zicerea asta a fost probabil născocită de vreun hoț de cai de pe vremuri, care cînta de bucurie după ce scăpa cu prada furată! Cînd s-a născut poet românul? Nu cumva după peste 2000 de ani de cînd, în Antichitate, poezia era genială în comparație cu primele încropiri de rimă poetică românească, după modele franceze, de pînă la genialul Eminescu?

Mihai CONȚIU