Atunci cînd anumite obiceiuri din societate, cum ar fi stilul de viaţă şi comportamentul oamenilor, glumele şi ideile lor, sunt criticate într-o formă literară, aceea este o satiră. Ea poate fi o poezie, o carte, o piesă de teatru, un film sau o glumă. De exemplu, umoristul american Ambrose Biercce a scris multe rînduri în care ia în derîdere diverse subiecte. De exemplu, „Pasărea din mînă valorează cît îţi oferă” sau „Gîndeşte-te de două ori înainte să vorbeşti cu un prieten în nevoi”.

Aesop a scris multe fabule străvechi celebre, iar James Thurber a lansat „Fabule ale vremurilor noastre”. Ambele lucrări atribuiau păsărilor, vulpilor şi altor animale obiceiuri îndoielnice sau vicii ale oamenilor. Acest gen de ironie, care ridiculizează viciile şi ştrengăriile oamenilor, se numeşte satiră. Satiriştii sunt mult mai cinici şi neîncrezători în oameni decît alte genuri de scriitori.

Poate că cele mai cunoscute satire din literatură sunt „Candid sau Optimismul” lui Voltaire şi „Călătoriile lui Gulliver”, scrisă de Jonathan Swift. Prima rîde de ideea că „totul este pentru binele celei mai bune lumi dintre toate lumile posibile”. Cea de-a doua satiră atacă viciile oamenilor, în general. Satira este ascunsă în aventurile lui Gulliver şi alte incidente amuzante.

O altă satiră cunoscută este „Don Quijote de la Mancha”, scrisă de Miguel de Cervantes. Don Quijote este un cavaler idealist. El, împreună cu însoţitorul său, Sancho Panza, încearcă să îndrepte erorile din lume. Însă, ei „se luptă cu morile de vînt”, adică duc bătălii fără rost. În secolul 17, mai ales, mulţi dramaturgi au scris piese de teatru sub formă de satire. Molière este unul dintre cei mai cunoscuţi, din acea perioadă.

Sursa: Descoperă.ro