Ce-ar fi daca o racheta va provoca un nou razboi mondial?

Celebrul articol 5 al NATO, care presupune solidaritatea militară imediată a tuturor membrilor cu partenerul atacat, a fost activat o singură dată în cei 73 de ani de existență a Alianței Atlantice. S-a întîmplat după atentatele teroriste împotriva New York-ului și Washingtonului din 2001, dar, întrucît atacatorul nu era o țară sau un grup de țări, ci Al-Qaeda, materializarea sa s-a diluat în așa-numitul război împotriva terorismului, felul în care Preşedintele american de la acea dată, George W. Bush, a calificat o ofensivă împotriva rețelelor jihadiste, care includea acțiuni militare clasice și altele în stil polițienesc, scrie DIÁRIO DE NOTÍCIAS, potrivit RADOR

Spre deosebire de cele întîmplate pe 11 Septembrie 2001 în Statele Unite, distrugerea provocată Marți în Estul Poloniei ar putea veni dintr-o țară, în speță Rusia. Intenționat sau nu. În ambele situații, Polonia s-ar putea simți amenințată în asemenea măsură încît să acţioneze Articolului 5 și să ceară celorlalte 29 de țări NATO să vină în apărarea sa. În ciuda tonului acuzator inițial, bunul-simț a prevalat și polonezii înșiși, la fel ca Statele Unite și apoi secretarul general al NATO, au ajuns să recunoască că probabil racheta era ucraineană și că a fost lansată asupra rachetelor rusești, căzînd în cele din urmă neintenționat pe teritoriul polonez (Ucraina contestă această versiune și insistă asupra faptului că are dovezi că a fost, de fapt, o rachetă rusească).

Articolul 4 luat în calcul de Varșovia și cu mai multe antecedente deja de folosire ar fi cel potrivit, întrucît ar permite Alianței Atlantice să discute despre nivelul de amenințare în aflat joc, dar fără o escaladare foarte serioasă, care ar fi transformarea NATO din furnizor de material militar al Ucrainei în beligerant cu Rusia.

Semnalul de alarmă rămîne, însă, și trebuie luat foarte în serios. Iar ușurarea a fost evidentă atît la Washington, cît și la Moscova, cînd informațiile disponibile au permis să se înţeleagă ce se întîmplase probabil pînă la urmă. Rusia este, în continuare, principala vinovată pentru cele întîmplate, deoarece a lansat mai multe rachete împotriva unor ținte din Ucraina, țară care rămîne parțial ocupată. Dar dacă într-o bună zi se va depăși linia roșie, discuția despre cine a avut cea mai mare responsabilitate va fi doar vorbă goală în fața teribilului conflict global care ar putea urma.

Din cîte se știe, nu sunt negocieri în derulare, nici între ucraineni și ruși, nici, la un alt nivel, între Washington și Moscova. Dar, după aproape nouă luni de conflict în Ucraina, se simte că lipsește o acea țară mediatoare care să obțină măcar o încetare a focului (care ar evita mai mulţi morți în timp ce s-ar negocia, lucru pe care conducerea NATO însăși îl consideră inevitabil) și ar contribui la evitarea unui război în Estul Europei, care să se transforme în al treilea război mondial.

Editorial de Leonídio Paulo Ferreira, director adjunct al cotidianului „Diário de Notícias”