Marelui gangster Al Capone îi datorăm introducerea datei de expirare pe sticlele de lapte

În imaginarul colectiv, numele lui Al Capone evocă automat Chicago interbelic, whisky-ul de contrabandă, răfuielile sîngeroase și epoca de aur a mafiei americane. Totuși, dincolo de imaginea gangsterului fără scrupule, istoria a păstrat și o moștenire paradoxală: introducerea datei de expirare pe sticlele de lapte.
În anii ’20–’30, laptele era un aliment de bază, mai ales pentru copii. Problema era însă uriașă: lipsa controlului sanitar transforma deseori sticlele cu lapte în surse de îmbolnăvire. Distribuit fără reguli clare, adesea alterat sau contaminat, laptele ajungea pe mesele familiilor din Chicago cu riscul unor consecințe grave asupra sănătății.
Pentru un mafiot cu instincte de afacerist precum Al Capone, realitatea avea două fețe: o oportunitate economică și o șansă de a-și „curăța” imaginea printr-o afacere respectabilă.
Legenda spune că declicul a venit în momentul în care unul dintre nepoții săi s-a îmbolnăvit după ce a băut lapte alterat. Dincolo de furia personală, Capone a văzut în asta o oportunitate. Știa să transforme problemele în avantaje, iar laptele, un produs indispensabil, putea fi calea către o combinație ideală: profit și respectabilitate.
Astfel, Capone a început să facă presiuni asupra autorităților din Chicago pentru ca sticlele de lapte să fie etichetate cu data de îmbuteliere și data-limită de consum. În paralel, rețelele sale au investit masiv în ferme și în distribuție, creînd un monopol parțial asupra pieței.
Pînă atunci, cumpărătorii nu aveau nici o garanție privind prospețimea laptelui. Marcarea cu o dată clară a schimbat radical situația: clienții au cîștigat încredere, autoritățile au putut controla mai eficient piața, iar Capone s-a prezentat brusc ca un „binefăcător” al comunității.
Inițiativa nu a rămas locală. În scurt timp, practica s-a extins și în alte state americane, devenind treptat o normă națională. Astăzi, nici un produs alimentar nu mai este conceput fără o dată de expirare vizibilă, dar puțini știu că originea acestei reguli fundamentale pentru siguranța alimentară se leagă de unul dintre cei mai temuți gangsteri ai secolului XX.
Al Capone rămîne, fără îndoială, sinonim cu crima organizată. Dar paradoxul istoriei face ca, alături de imaginea violenței și a ilegalității, numele său să fie asociat și cu una dintre cele mai importante măsuri de protecție a sănătății publice. Data de expirare, banală și indispensabilă astăzi, poartă, indirect, amprenta unui mafiot care a intuit că laptele curat putea spăla, măcar simbolic, petele sîngeroase ale trecutului său. (Sursa: Historia.ro)













