Dacă vă petreceți Paștele la Bratislava sau în împrejurimi, mai mult ca sigur veți da peste oameni care se pregătesc pentru tradiționala lovire cu nuiaua de salcie a femeilor tinere din a doua zi de Paște. Mai spre est însă, tradiția cea mai răspîndită este udatul fetelor cu apă rece. Tradițiile de Paște diferă de la o regiune la alta în Europa Centrală, implicînd apă, nuiele și multă mîncare, scrie The Slovak Spectator într-un amplu material dedicat acestui subiect.

Slovacia este un punct de răscruce a două tradiții de Paște: este vorba despre lovirea cu nuiaua și udatul cu apă. Lovirea cu nuiaua este ceva comun în vestul Slovaciei, la fel ca în țările de la vest — Austria, Germania, Cehia, dar și într-o parte din Polonia. În estul Slovaciei, bărbații obișnuiesc să stropească fetele cu apă, la fel cum este obiceiul și într-o altă parte din Polonia, în Ungaria și Ucraina, a explicat etnograful Kornelia Jakubikova.

"Linia dintre aceste două tradiții trece undeva prin mijlocul, prin centrul Slovaciei", a explicat Jakubikova pentru The Slovak Spectator. "În prezent, cînd oamenii se deplasează în interiorul țării, tradițiile sînt amestecate și de obicei sînt practicate amîndouă", a mai spus ea.

Barbara Lakatos, de la Institutul Balassi (Institutul cultural ungar de la Bratislava), nu a auzit niciodată despre lovirea cu nuiaua în Ungaria. "Tradițiile vechi spun să stropești fetele cu apă, dar în zilele noastre se folosește doar parfum", a spus Lakatos.

Indiferent însă dacă folosesc nuiaua sau doar apa, bărbații sînt răsplătiți pentru serviciile lor pascale. În Ungaria, femeile le dau de obicei un ou, o bucată de prăjitură sau un pahar de palincă, susține Lakatos. Ouăle de Paști s-au schimbat însă de-a lungul timpului. În trecut, erau ouă adevărate, vopsite și decorate, precizează Barbara Lakatos, însă acum au fost înlocuite cu ouă de ciocolată. De asemenea, se obișnuiește ca bărbaților care respectă această tradiție să li se dea bani.

Petra Darovcova, de la Centrul ceh din Bratislava, care este originară din Moravia, își amintește de obiceiurile de a stropi cu apă sau de a le lovi pe femei cu nuiele de salcie, o tradiție numită în cehă "pomlazka". Mai spre vest însă, în Cehia nu se mai respectă obiceiul udatului.

"La Praga, de exemplu, există doar obiceiul ca bărbații să lovească femeile cu o nuia de salcie", a declarat Klara Mathe, din cadrul aceleiași instituții, originară din Praga.

În Polonia, ambele tradiții sînt practicate mai mult sau mai puțin împreună, fiind cunoscute sub denumirea de "smigus-dyngus".

"Lovirea cu nuiaua și udatul cu apă pot părea tradiții diferite, dar într-un fel sînt la fel", a spus Kornelia Jakubikova. Lovirea cu nuiaua ar trebui să izgonească răul și bolile și să asigure faptul că fetele vor fi sănătoase și deștepte. În cazul apei, obiceiul simbolizează puritatea, sănătatea și fertilitatea.

Tradiția se aplică în principal în cazul femeilor tinere, considerate cele menite să dea naștere unor noi vieți, și nu femeilor în vîrstă sau fetițelor, a adăugat Jakubikova.

"Fetele considerau aceste tradiții ca pe ceva pozitiv și de aceea îi răsplăteau pe băieți", a mai spus etnograful, care respinge opiniile ce etichetează aceste tradiții drept o manifestare a violenței împotriva femeilor.

Există însă și o nouă tradiție tot mai populară în țările din Europa Centrală, este vorba de căutarea ouălor de ciocolată ascunse în parcuri.

"Copiilor le place atît de mult, dar pentru noi, ca adulți, este ceva nou. Nu-mi amintesc să fi crescut cu aceste tradiții", a declarat Vilma Anyzova, șefa Centrului ceh din Bratislava pentru The Slovak Spectator.

Totuși, Kornelia Jakubikova a explicat că, deși aceasta nu este o tradiție tipică pentru popoarele slave, ea nu este nouă în acest teritoriu. Vînătoarea de ouă este tipică pentru populațiile germanice. În trecut, în unele orașe din Slovacia locuiau un număr mare de germani, așa că probabil ei au adus obiceiul aici.

"Datorită globalizării și spiritului comercial, această tradiție ar putea fi resuscitată acum", a adăugat ea.

Cînd vine vorba de cumpărat dulciuri de Paște, un alt simbol care nu este specific populațiilor slave dar care umple galantarele magazinelor este iepurașul de Paște, pe care majoritatea oamenilor nu îl mai consideră "străin" în aceste zile.

"Iepurașul de Paște este un animal adorat de vechii germani, specific cultului zeiței germane Ostara", a spus etnograful, explicînd că simbolul era dominant în perioada primăverii și că sugera fertilitatea. Simboluri similare ale populațiilor slave erau puii, ouăle și mieii.

În Ungaria, mîncarea tipică de Paște este jambon cu muștar, ouă fierte și "kalacs" sau colaci împletiți, a spus Lakatos, adăugînd că unii oameni mănîncă și pește.

Cehii mănîncă umplutură de urzici, carne afumată și o prăjitură în formă de miel, dar și colaci, ca și în Ungaria. În Polonia, masa nu ar fi completă fără ouă, "zurek" (o supă specială de secară, cu cartofi și cîrnați albi) și jambon.

Slovacii obișnuiau să mănînce miel de Paște, dar în zilele noastre se consumă de obicei o prăjitură în formă de miel, a spus Jakubikova.

Totuși, nu există diferențe stricte cînd vine vorba de mîncare. Principiul este să mănînci tot ce este interzis în timpul postului, a adăugat ea. Asta înseamnă în principal carne, ouă și produse lactate în unele rituri.

"Cei din biserica ortodoxă și biserica greco-catolică pot mînca tot ce a fost sfințit înainte, motiv pentru care își aduc coșurile cu mîncare la biserică de Paște", a explicat Jakubikova.

Sîmbătă seară pun coșurile în biserici și la patru-cinci dimineața mîncarea este sfințită și apoi este consumată la micul dejun. În alte rituri, se obișnuiește însă ca oamenii să consume alimentele interzise în post încă de sîmbătă noaptea. Binecuvîntarea alimentelor în biserică este o parte importantă a tradiției poloneze.

Etnograful susține însă că tradițiile de Paște sînt tot mai puțin populare în rîndul tinerilor. Tradițiile din urmă cu cîteva sute de ani sînt acum uitate.

"De exemplu, arderea de efigii ale lui 'Iuda' în fața bisericii în sîmbătă mare. Focul este un element purificator și sînt arse lucruri vechi din biserică și figurina lui Iuda", își amintește ea despre o tradiție pe care nu a mai văzut-o de mult timp.

În joia dinainte de Paște, clopotele din biserici erau legate, ca simbol al martiriului lui Hristos. În loc de sunetul clopotelor, copiii mergeau prin sat cu "rapkac", obiecte din lemn care produceau zgomot și care aveau semnificația de a alunga răul.

De asemenea, oamenii sărbătoresc altfel Paștele în zilele noastre, fiind mai puțin preocupați de tradiții.

"Sărbătoarea obișnuia să fie o zi de obligație socială", a declarat Jakubikova, precizînd că în trecut totul era strict prescris, ce trebuiau să poarte oamenii, să mănînce sau să facă. Astăzi, sărbătoarea este mai degrabă o oportunitate de a avea timp liber.

O treime dintre slovaci consideră tradițiile de Paști de modă veche, în timp ce 25% consideră că acestea sînt o cale bună de a cîștiga bani sau de a-i distra pe copii, potrivit unui sondaj al Postova Banka din primăvara lui 2017.

Totuși, peste jumătate dintre respondenți consideră tradițiile de Paști specifice culturii slovace, o modalitate de a aduna familia laolaltă și a întreține relațiile cu prietenii. Pe de altă parte, peste jumătate dintre respondenți consideră că Paștele scade în importanță ca sărbătoare.

Deși Paștele nu este la fel de apreciat precum Crăciunul, s-ar putea, așa cum se întîmplă cu resuscitarea folclorului în decorații și modă, ca într-o zi tradițiile de Paște să reînvie din nou.

"Oamenii au nevoie uneori de ceva diferit decît viața de fiecare zi, au nevoie de tradiție, au nevoie să se comporte diferit într-o zi a anului decît în restul anului", a mai spus etnograful slovac.

Sursa: Agerpres