Octavian Țîcu, o prelungire electorală destabilizatoare a lui Plahotniuc

Cu aroganță, candidatul la Președinție Octavian Țîcu, pozează în chip de om incoruptibil, moral și, mai cu seamă, intelectual rafinat. Cunoscătorii pufnesc în rîs! În realitate, acest individ este un carierist de cea mai joasă speță morală. El este chiar o glumă electorală, chiar și în pofida rolului său diversionist. Veți vedea! Candidatura lui la Președinție este dorința lui Plahotniuc și a complicilor săi din anumite structuri ale serviciilor secrete românești. Anume carierismul, aroganța și aerele lui de intelectual impostor au fost slăbiciunile pe care aceștia din urmă i le-au exploatat. Știu foarte bine ce afirm!

Țîcu a ajuns candidat la Președinție după ce a preluat șefia PUN de la Anatol Șalaru. Se pare că, de mai mulți ani, Șalaru este un mai vechi, deja, președinte temporar al unor partide. ”Credibilitatea lui politică permanentă” îi este extrasă din activitatea lui de ”cenaclist protestatar” din anii 1988-1989.

Rolul lui de președinte temporar de partid este acela de a preda această funcție altuia pe care îl desemnează serviciile secrete românești. În anii 1993-1997, a condus Partidul Reformei. L-a reformat în Partidul Liberal, în fruntea căruia românii l-au vrut pe ratatul Mihai Ghimpu. Șalaru, în calitate de președinte, a fondat PUN, cu ex-președintele român Traian Băsescu pe post de președinte de onoare. Băsescu, înțelegînd bine că în spatele lui Șalaru stă Plahotniuc și alți complici de-ai lui de la București, a uitat de acest partid. Fiind ”liber de Băsescu”, avînd și acoperirea lui Plahotniuc, ca și în cazul lui Ghimpu, Șalaru a ascultat dispozițiile agenților români și i-a predat președinția PUN proaspătului recrut Țîcu.

Acum Țîcu se vrea Președinte. Ar trebui să fie fericit dacă va contrazice sondajele și va acumula măcar 5%. Cu toate acestea, justificîndu-se că nu-l poate vota pe Dodon în turul doi, o să voteze pentru Maia Sandu, împreună cu Usatîi, Partidul Șor, Candu, Năstase etc. ”Totul pentru Victorie! Totul pentru Plahotniuc!”

Totuși, ce fel de oameni îl pot vota pe Țîcu? Ce fel de Președinte, prin absurd, poate fi un individ care, pozînd în intelectual, îi ia la pumni pe cei care nu-s de acord cu el în dezbaterile televizate? Cică, în toată ziua îl bate măr pe adjunctul său Vlad Țurcanu ca să se mențină în formă. Dacă, vorbind iarăși prin absurd, ar ajunge Președinte, la fel ar proceda și cu alți Președinți străini care, firește, n-ar fi de acord cu el, date fiindu-i incultura politică, diplomatică, dar și statutul de ”boxer campion”? Constatăm, așadar, că Țîcu e de aceeași esență interlopă ca și Plahotniuc! E de plîns nivelul politic la care s-a ajuns dacă și astfel de indivizi aspiră să conducă o Țară!

Mihai CONȚIU