Băncile sunt cele mai conservative entități din cîte a inventat civilizația noastră. Problemele și succesele băncilor sunt rezultatul unor decenii de activitate și asta este o axiomă. Am făcut o analiză a istoriei celei mai cunoscute bănci din țară - Banca de Economii - luînd în calcul exclusiv surse care NU și-au păstrat anonimatul.
Banca de Economii are o istorie clasica de ghinionist. PL într-un raport de alternativă prezentat recent în Parlament afirmă că în 1994, Guvernul Sangheli printr-o hotărîre de Guvern a redus pachetul statului în BEM de la 59% la 14,9%. Atunci se vorbea despre scoaterea banilor din bancă prin companii off-shore, atunci a fost constituită o comisie de anchetă, atunci ca și acum au fost multe acuzații lansate.

În 1999, Guvernul Ciubuc readuce statul ca proprietar majoritar la BEM. În același an președinte al Băncii este numit Viorel Țopa. Singurul condamnat, după 10 ani de investigații, pentru furt din BEM. Țopa deține funcția un an și provoacă un prejudiciu de un mln USD. Viorel Țopa a fost acuzat că a avizat un credit pentru "Air Moldova International", condusă de Victor Țopa și care nu au fost returnat, în schimb obținînd un comision de cca 400 mii USD.

Totodată, un raport al Curţii de Conturi relevă că doar în august 2001, „activele totale ale S.A. "Banca de Economii" s-au micşorat cu 66,8 milioane de lei, în urma retragerii intensive a depozitelor. Cea mai substanţială retragere de depozit a fost efectuată de rezidentul unei zone off-chore -"Sparks Management Corporation", gestionarul căruia se presupune că era chiar președintele BEM.

În 2004, la conducerea BEM vine Grigorii Gacikevici, fost membru al Consiliului Directorilor și angajat al Investprivatbank, care peste 5 ani a ajuns tot la BEM în urma insolvabilității forțate, provocînd un dezechilibru major.

Pînă atunci însă Guvernul Filat a publicat documente care indicau că Banca era pregătită pentru privatizare din 2007, un an mai tîrziu fiind selectată și o companie pentru evaluarea activelor băncii. Între timp, grație unei decizii promovate de ministrul Economiei de atunci Igor Dodon, potrivit PL, Moldova ar fi fost transformată într-o spălătorie regională de bani, iar BEM a avut un rol cheie în aceasta poveste. Amintim că Guvernul Greceanîi a eliminate impozitul pe profit pentru persoanele juridice, fapt ce a scutit băncile de rapoarte despre sursele de venit. Cazul Magnițkii și investigația internațională sunt invocate drept probă de adepții acestei versiuni.

Se speculează mult, pe creditele acordate întreprinderilor de stat. Fostul șef al cancelariei Guvernului și al Consiliului de administrație BEM, Victor Bodiu, a confirmat existența a două credite mari, care au fost acordate în anii 2007-2008 pentru două întreprinderi ce au dat faliment, iar activele depuse în gaj nu corespund cu valoarea creditelor. Sumele nu au fost precizate.

Un alt episod zgomotos din istoria BEM s-a produs în 2009, cînd Curtea de Conturi a constatat că BEM a acordat un credit în favoarea partidului de guvernămînt de atunci și care nu poate fi recuperat. Totuși Gacikevici a fost demis prima dată pentru o donație de 30 mln lei pentru reconstrucția președinției și parlamentului. Repus în funcție de o instanță, fostul președinte este acum acuzat că a acordat credite dubioase pînă în 2012, ce a dus la final de an la pierderi de peste 300 mln lei și constatarea trista că mai bine de jumătate din credite nu pot fi recuperate. Liderul PDM Marian Lupu, declara atunci că s-au furat 120 mln USD, dintre care 80 mln timp de două luni. Fostul premier Ion Sturza afirma că BEM a fost ” o groapă neagră unde s-au aruncat creditele neperformante din alte bănci”. Președintele ”Ligii Bancherilor”, Ion Ursu afirma că problemele în sectorul bancar au devenit vizibile publicului din 2010, după multiple anunțuri despre atacuri raider și cînd a inceput devalorizarea lentă a leului. Investigația continuă.
În 2013, după o investigație parlamentară a situației BEM, catalogată de toți drept catastrofală, se decide transmiterea băncii în mîini private prin emisie suplimentară de acțiuni. Decizie imediat criticată de Banca Mondială care a optat pentru păstrarea statutului de acționar majoritar de către stat. Statul însă a spus ca nu-și permite, dar încă în primăvara 2013 se discuta scenariu care ar fi permis, în cazul unor probleme majore în sectorul bancar, să fie acordate credite importante de către organizațiile financiare internaționale în mărime de 8-12 miliarde de lei. În aceiași perioadă BNM, cu concursul unor experți internaționali, elabora măsuri pentru salvarea de la faliment a unei ”bănci de referință”.

În aceste condiții noul șef BEM devine Ilan Shor care spune că pînă în noiembrie 2014 a încercat să acopere găurile și să dreagă lucrurile. Cel puțin despre activitatea BEM în această perioadă se știe mai mult din informațiile prezentate astăzi, pentru că a urmat un an în care banca apare doar în rapoartele BNM, unde sunt indicate profituri.

Atenția publică revine însă odată cu anunțul lui Shor din septembrie 2014 despre intenția de a cumpăra Unibank. Shor declara atunci că ”Pentru Moldova 14 bănci este too much (red.prea mult). Tranzacția pentru preluarea Unibank ar permite consolidarea și majorarea ponderii BEM, transformînd-o în banca Nr1 în Moldova”. După aceasta intră în vigoare o schimbare de regulament plimbată prin instanțe un an despre limitarea surselor plasate în băncile de peste hotare. Aceasta decizie lovește dur în BEM și Unibank. La începutul anului 2013 activele Unibank constituiau 2 miliarde lei, ce ar însemna că în doi ani acestia au crescut de patru ori.
În aceiași perioadă BEM ajunge din nou sub controlul statului. La 27 noiembrie Curtea Supremă de Justiție dispune returnarea 22,75% din acțiuni statului. Decizia este luată la cererea a trei acționari minoritari. Acum încep problemele pentru Banca Socială, care a cedat 9,7 miliarde de lei unei părți terțe, bani în mare parte veniți din BEM și despre care ulterior se va spune că au fost scoși din țară de ”cele trei bănci”. De altă parte experții afirmă că o asemenea sumă ar fi puțin probabil să fi fost scoasă din țară în virtutea controlului din partea băncilor-corespondente care este foarte riguros. Astfel putem admite că au avut loc niște operațiuni, greu de înțeles pentru publicul neavizat, pentru restructurarea portofoliului de credite al BEM. Întrebarea cui i-a venit la mînă să satisfacă în regim de urgență cererea acționarilor minoritari rămîne fără răspuns, deocamdată.

În continuare povestea este luată de la capăt, BEM din nou ajunge pe mîna statului, organele de ancheta lansează versiuni și investighează, politicienii sunt supărați, dar sunt fericiți să paseze căderea leului oricui din afara sistemului, iar subiectul returnării investițiilor foștilor acționari rămîne în aer.