De ce, totuşi, sîntem atacaţi atît de mişeleşte?

Autor: Mihai CONŢIU

Ofensiva turbată a unor „jurnalişti exclusivişti”, politicieni, oameni de afaceri etc. împotriva ziarului nostru s-a declanşat pe la începutul anului 2007. Ion Berlinski, redactorul şef al ziarului, şi-a aprins paie în cap din clipa în care a avut „îndrăzneala”, de neiertat pentru mulţi, de a angaja un român la ziarul pe care-l conducea. Dacă nu-l angaja pe Mihai Conţiu, nu ar fi fost atît de atacat. Inamicii lui sistematici de pînă atunci nu erau aşa-zişii democraţi, ci „zona de control” a lui Mark Tkaciuk, care a încercat prin tot felul de provocări, curse întinse ca să-l determine pe Vladimir Voronin să-l concedieze.

Berlinski nu a căzut în capcanele întinse, dar a intrat conştient în mijlocul unei hore a unor demenţi pe care-i cunoştea prea bine. Poate să pară paradoxal, dar este adevărul pur, că există ceva care-i uneşte pe gruparea Tkaciuk şi jurnaliştii, scriitorii şi politicienii de orientare pro-românească (unii!) – toate aceste tabere îi cunosc bine trecutul pro-românesc al lui Berlinski din perioada URSS, atunci cînd actualii „unionişti” erau cei mai devotaţi apărători ai cauzei comunismului internaţionalist promovat de „măreţul popor sovietic.” Ion Hadîrcă, pretinsul liberal-reformator de buzunar al lui Vlad Filat îl dădea fară din rîndurile comsomolului pe Berlinski la sugestia celor de la securitate. S-a făcut o mare adunare comsomolistă şi Hadîrcă tuna şi fulgera patetic, exact ca la Marile Adunări Naţionale cu colaci şi fanfare numai să-l nimicească pe Berlinski. Viaţa şi cariarea lui Berlinski au fost călcate în picioare. Acum Hadîrcă „îl duce” pe Berlinski în Europa...

Berlinski a fost lăsat fără serviciu în presă tocmai de către foştii activişti sovietici, foştii colaboraţionişti ajunşi acum pro-români, dar, dintr-o altă agenţie de ştiri pro-românească, şi cu concursul unui român cu epoleţi invizibili, Mihai Zaharescu, care şi acum vine pe la Casa Presei cu „indicaţii preţioase”, pe la „Moldpres”.

Dacă pînă în 2006-2007 era deranjată doar gruparea Tkaciuk de faptul că „Moldova Suverană” este condusă de un moldovean care scrie şi cunoaşte bine limba română, după această perioadă, haita fals pro-românească s-a dezlănţuit pentru că Berlinski „şi-a permis” să aducă un român în redacţie. Îmi aduc aminte că, pe la începuturile mele la „Moldova Suverană”, poetul Nicolae Popa se amuza teribil, spunîndu-mi că este o lovitură frustrantă pentru mulţi aşa-zişi scriitori sau ziarişti moldoveni, care, pînă în 1989, nici nu concepeau să vadă picior de român în Casa Presei sovietică, căci chiar ei l-ar fi linşat ca duşman burghezo-moşieresc. Acum Casa Presei nu mai este a presei, ci ocina de de muls a lui Victor Bodiu şi Eduard Bănăruc, care ne duc şi ei în Europa. Ce-i drept, ei au cu ce se duce, noi nu.

Băieţii cu piatra pe care vor s-o arunce

Da, am scris favorabil pentru Voronin, patronul din umbră al ziarului, dar nu am promovat ideologia comunistă, însă toţi ceilalţi ziarişti moldoveni pentru care politician sau patron din umbră morali, oneşti scriu? Există aşa ceva în R. Moldova? Cauza românismului sau a rusismului, în egală măsură, nu presupune neapărat şi moralitate.

În ceea ce ne priveşte, se vede clar că doar gruparea Tkaciuk şi pro-românii moldoveni vedeau prea bine şi se făceau că nu observă că, pe vremea patronajului lui Voronin, „Moldova Suverană” prelua articole de calitate din presa română, scriam româneşte poate mai bine decît mulţi, eu, personal, declaram, în scris, că sînt regalist convins, fapt care, nu-i aşa?, sugera nostalgii după România Mare şi tot aşa.

Un lucru este clar: Sîntem pentru integritatea teritorială, suveranitatea naţională şi independenţa R. Moldova din raţiuni indiscutabile! Tocmai de asta am fost şi sîntem boicotaţi de toate grupările mediatice pentru că acestea îşi doreau o „exclusivitate românească”, ceea ce presupune şi finanţări, decoraţii..., dar culmea este că nu sîntem agreaţi nici de ruşi. „Moldova Suverană” este singurul ziar naţional care nu a primit finanţări nici de la români, nici de la ruşi şi nici din Europa. Oare nu cumva şi această performanţă deranjează? Ba mai este încă una: „Moldova Suverană” este singurul ziar cu acoperire naţională, iar asta deranjează a naibii de mult!

Logică simplă: L-am sprijinit pe Voronin. Mai apoi, am rupt-o cu el. Rata de abonamente ne-a fost afectată la indicaţia noilor guvernanţi, iar aici, printre altele, este vorba inclusiv despre agenţii publicitari care se temeau să nu aibă probleme din cauză că îşi prelungesc contractele cu noi. Tot aşa, în contextul atacurilor declanşate împotriva noastră de către Guvern, abonaţii ne-au rămas fideli. Mai mult decît atît, statisticile contabile ne arată că, la fiecare sezon de abonare, numărul de moldoveni din raioane care se abonează la ziarul nostru este în permanentă creştere. Vor spune unii că este puţin deoarece este vorba despre cîteva sute în plus la fiecare sezon de abonare, numai că se înşeală amarnic, iar asta pentru că aceasta este o performanţă uriaşă într-o ţară în care nu se mai citeşte presa. Nu-i aşa că şi asta deranjează a naibii de mult? Să nu uitaţi. Numărul de abonamente la „Moldova suverană” trebuie înmulţit cu cifra 3 (trei)!

Aşadar, era logic ca abonaţii noştri tradiţionali de la sate, credincioşi lui Voronin, să ne părăsească atunci cînd am întrerupt „contractul” cu Voronin, dar n-au făcut-o. Asta nu cumva înseamnă că au mai multă încredere în noi, jurnaliştii de la „Moldova Suverană”, decît în Voronin? Pur şi simplu, Voronin pentru noi nu a fost nici o dezamăgire şi nici o eroare. Ne-am făcut datoria faţă de cititorii care şi acum îi sînt suporteri. Nu-i aşa că şi asta deranjează a naibii de mult?

Începusem să spun că atacurile împotriva ziarului nostru s-au declanşat pe la începutul anului 2007. Primul care a dat semnalul a fost „românul” Nicolae Dabija, care se ruga lui Dumnezeu să-l ajute să ajungem la faliment. Aşa a scris! Se roagă şi astăzi, probabil. Ei bine, ce ziarist normal poate invoca Divinitatea ca să-l ajute să distrugă, în fond, libertatea, diversitatea de opinii? Mai apoi, a urmat Constantin Tănase de la „Timpul”, zecile de procese etc. Numai în procesul intentat de Guvern împotriva noastră am fost nevoiţi să cheltuim în cei aproape 4 ani suma de 47.000 de lei.

Memoria, asta vor să distrugă!

Guvernul Leancă a avut ocazia să evite un abuz juridic pentru care va plăti. Nu ştim cît de mult ascendent are asupra lui Iurie Leancă Victor Bodiu, secretarul general al Guvernului, dar a greşit amarnic atunci cînd a permis ca aparatul juridic diabolic să recurgă la cea mai anti-europeană decizie luată împotriva noastră. Toate se leagă între ele – începînd cu „ruga divină a lui Dabija”, continuînd cu „curiozitatea” lui Constantin Tănase (tatăl lui Al Tănase, fost ministru al Justiţiei) faţă de „modul în care a fost privatizată „Moldova Suverană”, prietenia de nezdruncinat între ministrul justiţiei Oleg Efrim şi preşedintele Curţii Supreme de Justiţie Mihai Poalelungi, statutul de nemăritată a Liliei Bolocan de la AGEPI, complezenţele tainice ale celor din coaliţie la adresa comuniştilor care turbă pentru că îi criticăm. De ce să nu-i faci o plăcere babacului Voronin în numele unei viitoare alianţe de guvernare, eliminînd de pe piaţă un ziar şi alungînd în stradă să moară de foame nişte jurnalişti? La toate acestea să nu uităm şi de zecile de procese intentate nouă (care ne-au costat toţi banii cîştigaţi de redacţie) şi terminînd cu Guvernul (ex)terminator Leancă, care parcă este o spălătorie de vase pentru Victor Bodiu.

Toţi aceştia, luaţi la un loc, nu vor decît să distrugă memoria sau memorizarea unor ticăloşii cărora le-au fost şi le sînt părtaşi, iar „Moldova Suverană” este martorul ocular incomod. Ei bine, n-am murit!