Ce nebunie de meci! S-a jucat cu garda jos și cu supărarea pe masă. Francezii și englezii s-au plîns după semifinala pierdută că finala mică este un meci pe care nu vrea să-l joace nimeni și ar trebui anulat, dar doar francezii au vorbit serios pentru că englezii aveau șansa unei medalii abia pentru a doua oară în istorie și au luptat pentru ea. De la Cupa Mondială cîștigată în 1966 nu a mai urcat Anglia pe podium. Chiar dacă orgoliile și așteptările sînt mari, o medalie de bronz este oricînd o amintire mai bună decît nimic. Francezii au realizat asta abia în repriza secundă.

Destul de șocantă atitudinea francezilor în prima repriză cînd au lăsat impresia că au fost aduși cu forța și obligați să stea în teren doar pentru a face figurație, lucru pe care probabil au crezut că îl simt și englezii, doar că adversarii au avut alte planuri și au vrut să-și spele orgoliul și imaginea din finalul meciului cu Argentina. Patru goluri marcate pe rînd de Rice încă din minutul 3, Konsa după nici douăzeci de minute și Saka cu o dublă pînă la pauză au semnat cea mai dezamăgitoare primă repriză din istoria Franței la turneele finale.

Francezii au fost zdruncinați serios în orgoliu și au făcut imediat patru schimbări în echipă, apoi au dat drumul la fotbalul adevărat pe care îl știam și pe care ni l-au refuzat în prima repriză cu trei goluri marcate încă din primele douăzeci de minute de la reluare prin Barcola și Mbappe cu o dublă. Acum, dintr-o dată orice devenea posibil pentru că timp suficient mai era, iar imposibilul a fost aproape să fie realizat la fiecare ocazie uriașă pe care Mbappe, Dembele și mai ales Olise o iroseau. Nu au marcat francezii golul care părea să plutească în aer, au făcut-o englezii în minutul 87 dintr-un penalty obținut pe contraatac după o intrare întîrziată în careu a lui Gusto la Spence. Bellingham a avut atunci ocazia de a deveni cel mai bun marcator englez într-o singură campanie, dar a ales să-l lase pe Saka să execute într-un gest de mare camaraderie și să-și semneze hattrick-ul. Francezii au mai avut o tresărire de orgoliu în minutul 90+6 cînd Dembele a micșorat din nou diferența la un singur gol și alimenta toate scenariile posibile, dar tot englezii au marcat din nou pe un contraatac finalizat de Bellingham căruia karma îi întoarce gestul de la penalty și devine pînă la urmă cel mai bun marcator englez într-o singură ediție cu șapte goluri.

6-4 final. Anglia a mai marcat șase goluri într-un meci la Campionatul Mondial, cu Panama și Iran la ultimele două turnee, dar Franța nu a primit niciodată șase goluri într-un singur meci. O singură dată a încasat mai mult de trei goluri în istoria participărilor și se întîmpla tocmai în 1958 într-un 2-5 cu Brazilia în semifinale. Azi a primit șase! Și rămîne în istorie, orice ar spune Mbappe și toți răsfățații din echipa Franței care nu au vrut să joace acest meci pentru că ei vor doar meciuri mari cu trofee pe masă. Mai întîi, ar fi trebuit să învingă Spania și să demonstreze că merită să fie acolo. Dar după jocul dezamăgitor și fără nicio șansă împotriva ibericilor, locul francezilor este fix aici, în finala mică.

Ce paradox totuși, pînă acum o săptămînă se vorbea la superlativ despre Franța ca fiind cea mai bună echipă din lume și nimeni nu i-ar putea sta în cale, iar acum vorbim despre un loc 4 și despre șocul de a primi pentru prima dată în istorie șase goluri într-un singur meci. Cine ar fi crezut?! Ghinionul francezilor că și-au făcut o astfel de ieșire și norocul spectatorului neutru care a văzut o anomalie de meci cu zece goluri. Finala cu cele mai multe goluri marcate în istorie, indiferent că a fost finala mare sau finala mică, și meciul cu cele mai multe goluri din ultimii 44 de ani. De la un Ungaria 10-1 El Salvador nu s-au mai marcat atît de multe goluri într-un meci la turneul final. De fapt, într-o istorie de aproape o sută de ani cu peste o mie de meciuri la turneele finale, doar de cinci ori s-a mai întîmplat să se marcheze zece sau mai multe goluri. 12 este recordul, de la un Austria 7-5 Elveția în 1954.

Francezii și englezii din teren și de acasă au spus încontinuu că finala mică ar trebui scoasă de la turneele finale pentru că nimeni nu vrea să joace un astfel de meci inutil. Dar să nu spună asta Croației, o țară cu o populație de doar patru milioane de locuitori și care a urcat pe podiumul fotbalului mondial. Și nici Marocului, prima țară africană care a ajuns în postura de a juca un meci pentru medalii. Ultima finală mică a fost una serioasă. Azi a fost o anomalie.

Cel mai supărat dintre toți francezii are totuși și un motiv de bucurie pentru că înaintea ultimului meci, Mbappe este golgeterul turneului cu 10 goluri, cu două mai multe decît Messi, și totodată deținătorul recordului pentru cele mai multe goluri marcate în toată istoria cu 22, cu unul mai mult decît același Messi. O palidă consolare pentru francez și un lucru care probabil are mai puțină importanță pentru Messi. Distincțiile personale sînt mîngîietoare, dar nimic nu se compară cu trofeul suprem de care se bucură o țară întreagă și alte milioane de oameni în toată lumea. Spania - Argentina cu trofeul pe masă într-un final de gală!

Sursa: Cu si despre fotbal