Care erau cele mai fidele femei pentru Chaplin şi de ce credea Caragiale că nu e nevoie de gard la cimitir

Charlie Chaplin era recunoscut pentru faptul că nu-i plăcea să fie în centrul atenţiei la activităţi mondene. Fiind invitat la un dineu, gazda a încercat să-i intre sub piele, sperînd, astfel, să-şi amuze oaspeţii.

- Domnule Charles, după experienţa dumneavoastră de viaţă, ce părere aveţi, care sînt femeile cele mai fidele: cele blonde, cele roşcate sau cele brunete?

Fără să clipească, Chaplin, răspunde sec: “Cele cărunte!”.

Un tînăr actor lipsit de talent în cere dramaturgului Bernard Shaw să-i dea recomandare pentru un teatru. Acesta a scris următorul bilet: „Vi-l recomand pe actorul X. Joacă Hamlet, Caesar, fotbal şi biliard. Cel mai bine joacă biliard”.

Horaţiu Mălăele (actor, regizor, caricaturist şi scriitor romîn) nu a fost recunoscut de un "admirator". Se spune că artistul ar fi ajuns în ultimul moment la premiera piesei de teatru "Sinucigaşul", unde avea rol principal. Cînd a ajuns în faţa teatrului “Nottara” a constatat că îi va fi foarte greu să mai intre pentru că uşa era blocată de zeci de persoane care aşteptau deschiderea. A încercat să-şi facă loc firesc, fără să capteze atenţia, dar în îmbulzeală l-a călcat pe un spectator pe picior din greşeală. Acesta a răbufnit imediat:

- De ce nu te uiţi dom'le pe unde mergi? Sîntem în faţa unui teatru, comportă-te civilizat!

Replica actorului a stîrnit aplauzele celor care l-au recunoscut: “Din acelaşi motiv pentru care tu nu mergi pe unde te uiţi!”.

Dramaturgul şi superba doamnă "inocentă". Aflîndu-se într-o zi la teatru, lui George Bernard Shaw îi atrage privirea o doamnă superbă, aflată în public.

- Frumuseţea dumneavoastră, doamnă, mă copleşeşte!

- Nu vă cunosc, domnule!, îi spune duduia înţepată.

- Ah, mă scuzaţi, v-am confundat cu alta!

Nişte admiratori l-au invitat pe celebrul actor Peter Ustinov la o cină cu pretenţii. Gazdele au profitat de ocazie pentru a-şi promova fiica şi au insistat să cînte mai multe arii din opere. Cerîndu-i părerea, actorul a spus:

- Am un prieten la Paris care, dacă ar auzi-o, ar da un milion de dolari...

- O, nu, nici chiar aşa, ne simţim flataţi!, au spus părinţii tinerei netalentate

-... pentru că, a explicat Ustinov, e surd din naştere.

Cum a scăpat Caragiale de sponsorizarea pentru amenajarea unui cimitir. Ion Luca Caragiale deţinea o casă de vacanţă la ţară unde se retrăgea cînd dorea să scrie în linişte. Primarul comunei, de cîte ori afla că scriitorul s-a întors, îl asalta cu zeci de invitaţii la evenimente locale sau îi cerea bani pentru comunitate. Cum lui Caragiale nu-i plăcea să fie distras din actul creaţiei, reuşea să-l şocheze mereu cu răspunsurile sale spontane. Într-o zi, primarul îi bate in poartă cu rugămintea de a contribui financiar la construirea unui gard în jurul cimitirului comunal. Răspunsul lui Caragiale l-a dezarmat:

- Nu vă dau bani pentru asta. Cei care sînt afară nu se grăbesc să intre, iar cei aflaţi acolo, n-au cum sa mai iasă. Prin urmare, n-aveţi nevoie de gard...

Eternul Tănase şi măgarul. „Ştii că te-am căutat ieri?“, îl întreba un prieten pe marele umorist Constantin Tănase, căruia îi desenase cu creta un măgar pe poartă. „Da, cînd am venit acasă ţi-am găsit cartea de vizită!“.

Pagannini şi birjarul şiret.

- Cît mă costă? întrebă compozitorul Niccolo Paganini pe vizitiul care-l dusese pînă la concertul din seara respectivă.

- Douăzeci de franci!

- Cum, s-au scumpit trăsurile?

- Nu, dar cînd cîştigaţi 4.000 de franci cîntînd numai pe o singură coardă, puteţi plăti şi 20 de franci unui birjar prompt.

- Uite, ce-i! Ia deocamdată doi franci şi ceilalţi îi vei primi cînd vei reuşi să mă duci pe o singură roată, îl atenţionă celebrul violonist.

Rossini (compozitor italian) şi invidioşii. 

- Ce norocos e Gioachino Rossini! Deşi fără talent, are succese nemaipomenite, zise un muzician de mîna a patra, plin de invidie. Auzind cele spuse de acesta, Rossini replică:

- Ce ghinionist şi domnul X! E plin de talent şi n-are niciodată succes!.

Asemănarea dintre Muşatescu şi Caragiale. Fiind agasat mereu de un pisălog care-l compara cu Caragiale, Tudor Muşatescu ripostă:

- Da, avem amîndoi cîteva ceva din Caragiale: eu din spiritul lui, matale din personaje“.