Marile partide proeuropene au rămas majoritare, dar euro-fobia şi xenofobia devin tot mai ameninţătoare

În linii mari, rezultatele alegerilor europarlamentare din 25 Mai erau relativ previzibile, mai ales în privinţa ascensiunii forţelor politice de extremă dreaptă şi a creşterii elementelor europene xenofobe.

Partidul Popular European (PPE), cîştigătorul alegerilor, este nevoit să continue negocierile cu alte forţe politice, prioritar cu socialiştii europeni, tocmai din pricină că este vorba despre o victorie strînsă. Teoretic, partidele proeuropene au o majoritate de 520 de locuri din 751, din care PPE 213, iar socialiştii şi social-democraţii au 190 de mandate.

În rîndurile ce urmează, apelăm la surse mediatice independente care s-au exprimat pe marginea alegerilor europarlamentare, la provocările la care trebuie să facă faţă UE în urma spectaculoaselor reconfigurări în Parlamentul European. Mai mult decît atît, acest scrutin europarlamentar poate configura, ameninţător pentru UE, rezultate din ce în ce mai euro-fobe în alegerile naţionale dintr-o serie de state europene.

„Pentru prima oară de la dispariţia liberalilor britanici, în urmă cu peste o sută de ani, o rundă de alegeri desfăşurate în Marea Britanie nu a fost cîştigată de Partidul Conservator sau de Partidul Laburist, ci de un al treilea partid, scrie ziarul „România Liberă”. UK Independence Party al lui Nigel Farage (UKIP), care a candidat pe o platformă îndreptată împotriva imigraţiei din Europa Centrală şi de Est, în special din România şi Bulgaria şi care cere ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană pentru a recupera dreptul britanicilor la autoguvernare, a obţinut 27,5% din voturi, cu aproape 10% mai mult decît în urmă cu cinci ani şi 23 de mandate de parlamentar. Ponderea mare de partide anti-UE şi posibilitatea constituirii unui grup politic extremist vor afecta guvernanţa europeană în condiţiile în care propunerile Comisiei vor trebui votate în Parlament. În aceste condiţii, puterea Comisiei va fi slăbită de concesiile pe care va fi nevoită să le facă acestui grup.

Integrarea europeană aprofundată este ameninţată

Proiectul de a răspunde distorsiunilor economice printr-o mai mare integrare politică care să confere mai multă putere Comisiei în raport cu guvernele naţionale este în dificultate în contextul ascensiunii naţionaliştilor. Pentru a menţine Uniunea întreagă, este posibil ca proiectul reformării UE să meargă în direcţia cealaltă, a creării unei arhitecturi mai elastice care să prevină revolte naţionale.

Şubrezirea principiilor europene

Valul de xenofobie creează o presiune enormă de a revizui inclusiv principii europene fundamentale precum libera circulaţie a persoanelor şi a forţei de muncă, unul dintre caii de bătaie ai populiştilor. Deja Franţa, Danemarca şi Germania s-au declarat în favoarea reintroducerii controalelor la frontierele interne, iar presiunile pentru restrîngerea dreptului la muncă pentru muncitorii din Est sînt în creştere.”

Alegerile europarlamentare – un avertisment pentru România

Astfel atrage atenţia publicistul Horia Blidaru în ziarul Adevărul.ro, care notează:

„O parte semnificativă a Europei ne-a transmis că nu ne vrea. Succesul extremiştilor occidentali s-a bazat şi pe punerea la colţ a românilor. De la drasticul „nu aveţi ce căuta aici“, riscăm să ajungem în anii următori să ne bucurăm dacă devenim, oficial, o ţară de mîna a doua în UE, cu toate consecinţele acestui statut pentru cetăţenii români. Pentru că UE se îndreaptă spre punctul în care poate fi obligată la concesii în faţa anti-europenilor.

Victoria extremei drepte în două din primele trei cele mai populate state europene şi creditul semnificativ acordat partidelor xenofobe în numeroase alte ţări ale UE vor stimula discursul anti-imigraţie, după ce invazia românilor a fost una din temele principale pe seama cărora au crescut spectaculos procentele extremiştilor.
Ostilitatea faţă de români va deveni temă curentă în Parlamentul European şi va fi folosită în asaltul pentru cucerirea puterii la Paris şi Londra.

Liderul Partidului Independenţei Marii Britanii (UKIP) nu mai e o voce stridentă, marginalizată, ca pînă acum, în Parlamentul European. (…) La fel Marine Le Pen, care a condus Frontul Naţional (FN) la prima victorie din istoria sa de trei decenii, înregistrînd un salt spectaculos, de la 6,3% în alegerile europarlamentare din 2009 la 25% Duminică, ceea ce înseamnă tot 24 de eurodeputaţi. Programul promovat de Le Pen e categoric: ieşirea Franţei din Zona Euro, din Spaţiul Schengen şi renunţarea la Politica Agricolă Comună, stoparea imigraţiei şi protecţionism economic. Dincolo de Canalul Mînecii, Farage s-a afirmat printr-un discurs anti-european mai abrupt, pledînd pentru retragerea Marii Britanii din UE şi, într-o manieră jignitoare pentru români şi bulgari, pentru trîntirea uşii în nas est-europenilor.
Sarkozy încearcă să revină în prim-plan proclamînd: ”Trebuie să încetăm să credem în mitul egalităţii de drepturi şi responsabilităţi între toate statele membre UE”. La rîndul său, sub impactul catastrofei socialiştilor francezi la europarlamentare (locul 3, cu numai 14% din voturi), preşedintele Hollande a declarat că „Europa a devenit de nedescifrat, de neînţeles” şi că aceasta trebuie „să se retragă de acolo de unde nu este nevoie de ea”.

Liderii europeni au lansat consultări asupra priorităţilor viitoare ale UE

Liderii europeni, începînd cu seara zilei de Marţi, au lansat o primă consultare asupra "priorităţilor" viitoare ale UE şi numirilor în fruntea instituţiilor, a anunţat preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, potrivit Agerpres. La două zile după alegerile europene şi ascensiunea euro-fobilor, Van Rompuy a declarat că a primit un "mandat" de la şefii de stat şi de guvern pentru "a conduce consultări cu grupurile Parlamentului European, cu diferitele grupuri parlamentare imediat ce vor fi constituite", precum şi cu liderii înşişi, notează AFP. Ele trebuie să se poarte "asupra numirilor", începînd cu cea a preşedintelui Comisiei, şi "priorităţilor" pentru următorii cinci ani, a spus el, la sfîrşitul unui dineu de patru ore între cei 28 la Bruxelles.

Van Rompuy a subliniat că s-a întîlnit cu Jean-Claude Juncker, candidatul PPE, partidul de centru-dreapta plasat în frunte la alegeri. "PPE este cel care a cîştigat alegerile", a declarat preşedintele francez François Hollande, adăugînd că Van Rompuy trebuie "să se uite dacă există posibilitatea unei majorităţi în Consiliu şi Parlament". El "va verifica dacă aceste două majorităţi există şi dacă nu este cazul, va reveni în faţa Consiliului European".

Decizia Conferinţei Preşedinţilor din Parlamentul European

Conferinţa Preşedinţilor din Parlamentul European s-a întrunit pe 27 Mai 2014, înaintea întîlnirii neoficiale a şefilor statelor membre programate pentru Marţi. “…În conformitate cu litera şi spiritul Tratatului, totodată ţinînd cont de rezultatele alegerilor europarlamentare, ne angajăm să intrăm în dialog şi consultări cu liderii grupurilor politice din Parlament cu scopul de a stabili candidatul european care să devină următorul preşedinte al Comisiei Europene aparţinînd familiei politice care va putea forma majoritatea calificată necesară în Parlamentul European. Candidatul celui mai important grup, domnul Jean Claude Juncker, va fi cel dintîi care va încerca să formeze majoritatea necesară…” Această decizie a fost luată cu sprijinul grupurilor politice reprezentînd cei 645 de membri ai Parlamentului European din legislatura curentă şi cel puţin 561 de membri din mandatul care va începe din data de 1 Iulie. Conferinţa Preşedinţilor a decis ca liderii PPE şi S&D să transmită declaraţia preşedintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, şi să-l informeze în legătură cu decizia luată.

Jean-Claude Juncker, “total îndreptăţit să devină viitorul preşedinte al Comisiei Europene”

Vor cădea de acord liderii Uniunii Europene asupra numelui său sau vor veni cu propuneri noi de candidaţi, cum ar fi cazul premierului irlandez Enda Kenny, se întreabă site-ul debatingeurope.eu, care lansează o dezbatere pe această temă.
Premierul britanic, David Cameron, consideră că Jean-Claude Juncker este un candidat “totalmente inacceptabil” pentru preşedinţia Comisiei Europene (CE), după cum relatează ziarul Financial Times.

Conform Downing Street, liderul conservator consideră că ar trebui să se desfăşoare “mai multe consultări în lunile următoare” despre cel care ar trebui să fie în fruntea Comisiei Europene. Agenţia de presă Reuters scria că prim-ministrul David Cameron va face lobby printre liderii UE să respingă două proeminente candidaturi - Jean-Claude Juncker şi Martin Schulz - pentru preşedinţia Comisiei Europene îndemnîndu-i să ia în considerare alţi candidaţi.

Premierul ungar, Viktor Orban, la rîndu-i, a anunţat zilele trecute că nu îl sprijină pe Juncker la preşedinţie. “Noi nu credem că el ar trebui să conducă Comisia”, a declarat Orban pentru postul ungar de televiziune. Partidul lui Orban, Fidesz, este totuşi membru al Partidului Popular European (PPE, conservator), iar Juncker este candidatul acestei formaţiuni.

Cancelarul Germania, Angela Merkel, a dat clar de înţeles în ultimele luni că nu doreşte să se complice. Merkel a spus mereu că cel pe care îl preferă drept candidat continuă să fie luxemburghezul Jean-Claude Juncker, desemnat de Partidul Popular European, în Martie, la Dublin. Dar la întrebarea dacă are în vedere posibilitatea ca preşedintele Comisiei să fie altul decît Juncker sau candidatul socialiştilor, Martin Schulz, Merkel a fost ambiguă. “Nici un grup nu deţine majoritatea. Trebuie să vorbim, nu doar despre nume, ci şi despre conţinuturi”, a declarat ea.

Parlamentul European este mai fragmentat ca oricînd. Marile partide proeuropene au rămas majoritare, dar toate au pierdut teren.

Dincolo de toate acestea, la Bruxelles se pare că există certitudinea că actualul director general al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Christine Lagarde, va fi următoarea preşedintă a Comisiei Europene, sau cel puţin este preferata cancelarului Angela Merkel. Pe de altă parte, numirea lui Lagarde i-ar prinde bine şi preşedintelui Franţei, Francois Hollande, a cărui popularitate se află la niveluri minime, comenta ziarul ABC.

În tot acest context, un lucru este clar: De viitoarea configuraţie parlamentară europeană, dar mai ales de modul în care va fi gestionată Europa în următorul mandat va depinde unitatea UE sau escaladarea xenofobiei şi euro-fobiei!