Atunci cînd orice puşlama sau hoţ „are dreptul să candideze”…

Practica ne-a demonstrat deja că legislaţia e oloagă şi oarbă în multiplele ei dimensiuni, însă aici ne vom referi strict la cea referitoare la cei care au dreptul să participe la alegeri în calitate de candidaţi la funcţiile de deputaţi, primari ori consilieri locali. Există o sumedenie de posturi neînsemnate pentru care doritorii să le ocupe sînt obligaţi să prezinte un cazier judiciar care să certifice că nu au antecedente penale şi nu fac obiectul vreunei investigaţii penale ori unui proces aflate în curs de derulare. Această obligativitate, însă, nu este extinsă şi asupra celor care doresc să ajungă deputaţi, primari ori consilieri locali. Din start, această posibilitate legală confirmă că Statul admite că poate fi condus şi de infractori bănuiţi ori confirmaţi. Atunci de ce să ne mai mirăm că avem corupţi în cele mai înalte funcţii, de vreme ce însuşi Statul le deschide porţile Palatului Puterii? Portarul de la uşa demnitarului trebuie să aibă cazierul judiciar curat, nu însă şi demnitarul…!

Haideţi să răscolim prin amintiri şi să vă ofer două cazuri paradoxale! În 2013, Plahotniuc, prin Curtea Constituţională (CC) „a lui”, condusă atunci de valetul lui constituţional de casă Alexandru Tănase, a decis că Vlad Filat nu mai putea fi premier în exerciţiu, după ce Guvernul fusese demis, şi nici nu mai putea candida la un nou mandat de prim-ministru din aceleaşi motive pentru care şi fusese demis – „suspiciuni de corupţie”! Reţineţi că era vorba despre „suspiciuni”, adică bănuieli, nu probe concrete!

Pe data de 21 Iunie 2017, acelaşi Plahotniuc decide, prin intermediul Judecătoriei lui servile din cartierul Buiucani, ca Ilan Şor să fie condamnat la şapte ani şi şase luni de închisoare într-un penitenciar de tip semiînchis. Din acel moment a început circul judiciar care ne-a confirmat că Plahotniuc i-a decis această condamnare ca un fel de şantaj, ca o modalitate de a-l ţine sub ascultare, iar asta după ce îl folosise în chip de denunţător în cazul lui Filat. Mai apoi, circul a continuat cu strămutarea procesului său de recurs la Curtea de Apel Cahul şi tergiversarea acestuia, trecerea lui sub control judiciar şi acordarea dreptului de a-şi face campanie electorală în alegerile parlamentare, precum şi dreptul paradoxal acordat de instanţă de a purta paşaport. Astfel, Plahotniuc, pentru deplina supuşenie, i-a creat toate condiţiile ca să devină deputat, deşi era condamnat penal în cazul furtului miliardului. Pe de altă parte, l-a lăsat să-şi păstreze şi paşaportul, ca să fugă din ţară, la nevoie, ceea ce s-a şi întîmplat.

Comparaţi cele două cazuri ca să înţelegeţi cum funcţiona Justiţia lui Plahotniuc!

Astăzi, însă, aceeaşi Justiţie mafiotă a lui Plahotniuc îşi apără cu îndîrjire poziţiile, dar ce păzesc noii guvernanţi? Exact ca şi în cazul lui Şor, deşi avem de-a face nu cu „suspiciuni de corupţie”, ci cu implicaţii penale clare, Sistemul Juridic al lui Plahotniuc funcţionează de minune, iar asta pentru că legea o permite. Astfel, învinuitul penal Dorin Chirtoacă candidează sfidător la o nouă învestire în funcţia de primar al Chişinăului, în condiţiile în care este învinuit într-un dosar aflat în curs de judecare. Îi permite „legea lui Plahotniuc” pe care guvernanţii nu vor încă să o schimbe, să o modifice!

Renato Usatîi, care şi el are în cîrcă nişte dosare penale, revigorează golănia politică prin candidatura lui la Primăria Bălţi. Iarăşi! Îi permite „legea lui Plahotniuc” pe care guvernanţii nu vor încă să o schimbe, să o modifice! Curios, dar nu neapărat năucitor, este faptul că ex-procurorul Ivan Diacov a acceptat umbrela politică a lui Usatîi pentru a candida la postul de primar al Chişinăului! Acum mai zi că Renato Usatîi nu este păpuşa lui Plahotniuc! Orice făţărnicie sau prefăcătorie se demască uşor la cei care o fac pe şmecherii. Mă opresc aici cu exemplele pentru că cele arătate sînt destul de ilustrative!

În consecinţă, se pune întrebarea: De ce deputaţii „revoluţionari şi antioligarhici” din Blocul ACUM nu s-au năpustit în Parlament cu o iniţiativă legislativă de urgenţă pentru a stopa accederea în funcţiile de deputaţi, primari şi consilieri locali a tuturor acelora asupra cărora planează „suspiciuni rezonabile de corupţie”, precum şi, mai ales, asupra acelora care sînt cercetaţi penal, judecaţi ori condamnaţi?

Răspunsul, fireşte, este previzibil. Prin aflarea în cursă a lui Usatîi, dar şi a unor candidaţi de umplutură din Partidul Şor, Blocul ACUM nădăjduieşte că aceştia, pe lîngă alţi candidaţi de Stînga cărora nu li se poate imputa nimic, pot diminua electoratul socialiştilor. Ca să nu fie bănuit şi Andrei Năstase, Renato Usatîi se preface că-l critică atunci cînd pe vanitosul ministru de Interne nu-l doare. În ceea ce-l priveşte pe Chirtoacă, se speră că menţinerea lui în cursa electorală nu doar că va diminua electoratul unionist pro-românesc răspîndit prin atîtea partide ca broaştele în lac, ci îl va determina să migreze opţional spre Andrei Năstase, fie în campania electorală iniţială, fie în cea pentru turul doi de scrutin!

Dacă tot se vorbeşte atît despre necesitatea reformării Justiţiei „după Plahotniuc”, oare această reformă nu trebuie să includă şi legi care să interzică cu desăvîrşire candidaturile la funcţiile amintite ale tuturor celor certaţi cu legea? Cît timp portarul de la Parlament ori cel de la Primărie trebuie să aibă cazierul juridic curat, iar deputatul şi primarul nu?

Mihai CONŢIU