Cînd privești de pe autostradă cotele care au fost împărțite perpendicular din deal în vale aproape jumătate de suprafață este deja galbenă, adică lut.

Majoritatea acestor suprafețe sînt însămînțate cu culturi cerealiere, dar, o spun cu mare regret, și livezile și viile pe aceste suprafețe tot din deal în vale au fost sădite, încălcîndu-se grav regulile elementare de combatere a eroziunii.

Toți privesc, toți văd, dar nimănui nu îi pasă de aceasta. Ce transmitem generației noastre viitoare? Ca exemplu pozitiv, în perioada sovietică viile și livezile și alte culturi multianuale se sădeau numai pe proiecte, cu respectarea strictă a tehnologiilor de combatere a eroziunii.

Nimeni exercită controlul respectării asolamentului în gospodăriile agricole. Ca exemplu, anual pe o suprafață de circa 340.000 ha se semăna răsărită.

După tehnologie, ea trebuie să se întoarcă pe aceeași suprafață nu mai devreme de 7-8 ani, dar această condiție total nu se respectă. Această cultură absoarbe din sol foarte multe substanțe nutritive, se folosește foarte multă chimie și solul serios degradează. Normal ar fi ca anual această cultură să ocupe o suprafață nu mai mult de 15 %, dar în realitate se întoarce după 3-4 ani, si această regulă se încalcă la modul absolut. În acest fel riscăm să lăsăm copiilor un sol practic otrăvit. În ultimii 30 de ani fertilitatea solului a scăzut cu 15% potrivit studiilor efectuate de savanți în domeniu.

Pentru rezolvarea marilor probleme existente în sectorul agricol în primul rînd R. Moldova are nevoie de un minister al agriculturii puternic, cu conducători și specialiști bine pregătiți, cu experiență practică, dar și buni organizatori.

Actualul minister al agriculturii nu corespunde necesității moderne și este un conglomerat de lucrători cu atribuții nespecifice lui.

Statul trebuie să-și facă sistemul lui de selectare a cadrelor de conducere bine gîndit, fapt care la maximum ar evita ca la posturi de conducere să nimerească oameni întîmplători.

Marele conducător economic american H. Ford a spus: ”Cînd am nevoie de entuziasm și cunoștințe moderne eu angajez tineri, dar cînd am nevoie să rezolv probleme serioase, pentru ce este necesar experiența, cunoștințe practice, eu invit oameni maturi, care prin activitatea lor au demonstrat că au capacități de a rezolva probleme complicate. În același timp, în mod obligatoriu, tinerii trebuie incluși treptat de la o funcție la alta în toate instituțiile, altfel nu există continuitate. Tinerețea trebuie să fie o șansă, dar nu o prioritate”. Marele om politic, filosof și orator din Grecia antică 384-322 de pînă la era noastră Demostene a spus: ”Dacă țara este condusă numai de bătrîni este o dramă, dar dacă este condusă de tineri este o comedie, care poate duce la dispariția statului ”.

În marile companii inclusiv transnaționale și țări civilizate proporția optimă a componenței unui organ de conducere se calculează în felul următor: 1/3 - pînă la 35 ani, 1/3 pînă la 60 ani și 1/3 – după 60 ani.

În ultimii 30 ani în R. Moldova se organizează diferite concursuri pentru selectarea anumitor conducători pentru funcții importante ale statului. Practica acestor ani de independență a demonstrat însă cu prisosință ca majoritatea concursurilor sînt trucate și conducătorii sînt numiți pe principii de devotament de clan, de partid sau apartenență politică.

Chiar dacă concursurile sînt organizate obiectiv, ele nu garantează că cel care îl cîștigă va fi bun, numai rezultatele pozitive obținute pot fi argumentele convingătoare.

Omul trebuie apreciat nu după promisiuni și vorbe frumoase, dar după rezultatele pe care le-a avut în funcțiile ocupate anterior.

În istoria omenirii au fost și cazuri unice cînd conducătorii tineri au obținut rezultate economice și victorii militare remarcabile.

Cel mai bun exemplu este Ștefan cel Mare, care la vîrsta de 28 ani a devenit domnitorul țării Moldovei, a consolidat statalitatea țării și a obținut rezultate economice și militare remarcabile.

Exemplu de tînăr conducător de mare succes a fost Alexandru Macedon (cel Mare) 336-323 î.e.n. care la vîrsta de 20 ani a devenit regele Macedoniei și timp de 13 ani a construit un imperiu din Egipt pînă în India. Dar un proverb german spune că copacul care crește repede, repede și șe prăbușește, și asemenea cazuri am avut în ultimii 30 ani îndeajuns.

Am adus aceste trei opinii încă din timpurile cele mai străvechi ca să conving cititorul de mare importanță care a avut în toate timpurile folosirea experienței și înțelepciunea de care dispun oamenii în vîrstă. Multe lucruri se dau numai cu anii. Trecerea anilor aduce multă experiență de care cu regret nimeni nu mai are nevoie în țara noastră astăzi.

Cu mare regret trebuie să constatăm că în anii de independență nu este valorificat cel mai scump lucru, capitalul uman.

Nu este folosită experiența și practica unor conducători în vîrstă, care prin toată activitatea lor au demonstrat, prin rezultate economice și cunoștințe că au fost buni organizatori în economie și în administrația de stat. Această valoare fiind folosită cu înțelepciune poate contribui la prosperitatea R. Moldova. Se cunoaște bine că experiența se cumpără în timp. Romanii aveau o vorbă că experiența este mai scumpă ca banii.

Universitatea din Edinburg (Scoția) zeci de ani a studiat cum se schimbă omul cu anii. Psihologul acestei universități Rene Mottus a stabilit că oamenii după 66 de ani devin mai înțelepți, mai responsabili, mai conștienți și mai cîntăriți.

El propune ca în societate să se schimbe atitudinea față de oameni în vîrstă. Este adevărat că poți întîlni oameni în vîrstă mofturoși, nervoși, pretențioși și greoi, dar studiile au demonstrat că așa erau și în tinerețe.

Omul talentat întotdeauna trezește invidia altora, inclusiv a șefilor, o experiență tristă în ani de independență.

În această lume politică și economică complicată noi trebuie să învățăm în sfîrșit să ne rezolvăm problemele noastre singuri, dar pentru aceasta vocea competenței trebuie ascultată ca niciodată. R. Moldova are nevoie astăzi de personalități care prin rezultate au demonstrat că sînt conducători capabili. A venit vremea să nu mai dăm vina pe alții, să umblăm cu cerșitul pe la porțile altora, doar nu sîntem o țară de invalizi.

Alte țări, atunci cînd și-au proclamat independența au început construcția statului cu un nivel de dezvoltare mult mai jos ca noi, dar timp de 30 ani au devenit prospere.

Exemplu: Israelul, Slovenia, Polonia, Malaiezia, Singapore și altele. Perioada de 8 ani de guvernare a lui V. Voronin și echipei sale pe deplin ne convinge că în scurt timp și cu moldovenii noștri se poate obține rezultate economice remarcabile.

R. Moldova are toate resursele ca să-și asigure cu produse alimentare autohtone cetățenii săi și să exporte în cantități mari.

Poate trebuie să importăm numai produse care nu cresc la noi. În agricultura noastră productivitatea muncii este mică și ca rezultat și salariile sînt mici, dar avem și un model greșit în dezvoltarea sectorului agrar, milioane de cote mici, lipsa de credite eficiente cu o dobîndă anuală de 2-3 %.

Astăzi în sectorul agrar lucrează circa 330.000 oameni, din care 230.000 se ocupă cu producția naturală și au un nivel foarte jos de viață. Tinerii din aceste familii, majoritatea absolută, migrează după hotare. Dacă acestor oameni li s-ar propune un salariu măcar de 10000 lei mulți dintre ei ar rămîne la sate. Pentru aceasta este nevoie de a deschide întreprinderi mijlocii sau mici în centrele raionale și în sate.

O asemenea practică a fost în perioada sovietică, cînd, mai ales în sate mari, funcționau secții de meșteșuguri, de confecții, de asamblare a anumitor aparate simple , producerea materialelor de construcție din materiale locale. Majoritatea întreprinderilor din mun. Chișinău și alte orașe aveau filiale în sate.

După dezmembrarea URSS și în contextul crizei economice toate s-au închis și la ziua de astăzi nici un minister nu se ocupă cu această problemă. Pentru comparație, în Italia în fiecare sat este zonă industrială.

Mecanizarea, automatizarea, robotizarea, folosirea pe toate suprafețele a tehnologiilor avansate este viitorul nu numai al agriculturii, dar și al economiei în ansamblu.

Folosirea pe larg a acestor realizări ale științei ar da un imbold de creșteri considerabile ale productivității muncii și ale salariilor pînă la 800-1000 euro pe lună.

Pentru a implementa aceste mari realizări ale științei guvernul trebuie să elaboreze împreună cu grupurile de experți în domeniu și Academia de Științe a Moldovei un program complex, pe ani, de dezvoltare economică în care s-ar identifica și resurse financiare necesare care în R. Moldova prin anumite instrumente financiare pot fi atrase pentru realizarea acestui proiect.

Conform datelor statistice ale Băncii Naționale a Moldovei la 01.01.2021 - depozitele bănești la bănci erau de 46,3 miliarde de lei, a persoanelor fizice – 29,3 mlr lei, iar a persoanelor juridice - 17,7 mlr lei.

După anumite calcule preliminare la populație se mai găsesc recalculate în lei circa 60 mlr lei.

În același timp umblăm cu mîna întinsă și ne bucurăm mult cînd ni se acordă 20-30 ml de euro de către instituțiile financiare internaționale cu condiții foarte dure.

Cu mult mai bine ar fi ca să atragem măcar o parte din bani pe care îi deține populația și să-i investim în dezvoltarea economiei naționale inclusiv în agricultură.

În loc să plătim dobînzi creditorilor străini mult mai bine ar fi să plătim dobînzile cetățenilor noștri. Statul plătește anual băncilor sume importante pentru creditele contractate și dobînzi.

Problema atragerii banilor cetățenilor noștri nu este simplă, dar este pe deplin rezolvabilă. Matematicienii spun că nu există ecuație care nu ar fi posibil de rezolvat. Totul depinde de cunoștințele financiare și experiența pe care o au specialiștii care se vor apuca să elaboreze instrumentele de atragere a acestor bani în economia națională.

Chiar și elaborarea ideală a unei strategii (proiect sau plan) de către GUVERN SAU Ministerul Agriculturii încă nu ar însemna mult pentru prezentul și viitorul agriculturii R. Moldova dacă aceste directive și prioritățile trasate în această strategie nu s-ar bucura de o susținere reală din partea statului prin aplicarea pîrghiilor de impozitare și subvenționare, creditare și crearea unui regim viabil investițional.

În același timp, trebuie să conștientizăm că succesul Moldovei nu depinde numai de Guvern.

Statul se construiește de mii de ingineri, agronomi, economiști, profesori, tehnicieni, care fiecare la locul său își face datoria conștient, dar este strict necesar să avem și de o administrație de stat puternică.

Moldova are un potențial enorm de dezvoltare.

Oriunde ar participa copii noștri la saloane de invenții, olimpiade, expoziții, concursuri, festivaluri ne aduc acasă medalii, distincții, diplome cu traista.

După numărul de invenții R. Moldova ocupă locul I. În Europa raportat la numărul populației , dar implementarea acestor invenții în țară este numai 0,16%. Avem creativitate suficientă, principalul este să o folosim pentru dezvoltarea tării.

Situația de astăzi a țării noastre nu trebuie tratată ca un eșec, ci ca o oportunitate. Fiecare țară ca și fiecare familie a trecut prin perioade dificile în istoria sa. R. Moldova este mama noastră, aici ne-am născut, aici am crescut, am învățat, aici trăim. Aceasta este Patria noastră.

Este cert faptul că dacă ne vom construi viitorul pe ură și negare, nu ne așteaptă nimic bun. În același timp înțelegem că concurența, rivalitatea nu se vor opri niciodată.

R. Moldova în această situație complicată economică și politică trebuie să-și găsească locul ei. O țară este puternică nu numai prin economie și armată, dar și prin prietenii ei pe care îi are în relațiile cu marile puteri ale lumii. Acest lucru trebuie să-l cunoască bine fiecare conducător politic și de stat al R. Moldova.

R. Moldova este la interesul marilor puteri, vecinii noștri sînt toți mari și cu interese mari. Așa a fost și așa va fi întotdeauna, aceasta este situația noastră.

Agricultura R. Moldova continuă să joace un rol important în economia țării, 12% din PIB , asigură peste 30 %, din locurile de muncă și asigură cîte 45% din tot exportul țării. Agricultura nu poate fi examinată fără industria alimentară, ea constituie 37% din tot volumul industrial și 26 % din locurile de muncă în industrie.

R. Moldova în acest domeniu are și o prioritate: condiții climaterice și pedologice relativ bune, care dau culturilor crescute un gust și o aromă foarte bună și sînt contate pe piețele externe, mai ales în țările care le cunosc.

Analizînd structura exportului de produse alimentare, vedem că în majoritatea cazurilor exportăm produse cu valoare adăugată mică, mierea de albine în butoaie, miez de nucă și prune uscate în cutii de carton, vin 70% în vrac. Grîul, orzul, porumbel doar ca materie primă deși avem cantități reduse. În același timp ca exemplu negativ importăm fulgi de porumb din Bielorusia - 300 gr la prețul de 19 lei - și multe alte produse cu valoare adăugată înaltă care ar trebui să le producem la noi și să deschidem locuri de muncă, mai ales la sate. Prin aceasta am plăti mai puține alocații sociale, compensații ș.a.m.d.

Este necesar să producem alimente agricole pentru consumul intern dar și pentru export care încorporează multă creativitate și ca rezultat valoare adăugată înaltă care va rămîne în țară. (va urma)

Mihail CIORICI, inginer-tehnolog, economist-finanțist, conducător al asociațiilor agroindustriale raionale Nisporeni și Rezina, cu o experiență în economie de peste 50 de ani