Un adevăr etern: pentru R. Moldova complexul agroalimentar reprezintă o prioritate fundamentală.

E și firesc faptul că anume în acest domeniu s-a făcut simțit cel mai puternic decăderea tehnologică și social-economică care s-a produs după destrămarea sistemului sovietic de administrare.

Iar sectorul agroalimentar al R.S.S. Moldovenești era cel mai dezvoltat din URSS!

Avînd numai 0,07% din toată suprafața agricolă din URSS, Republica producea peste 5% din toată producția agricolă și cea a sectorului zootehnic. Tehnologic la acel timp eram relativ bine integrați cu țările din Europa, SUA și Canada.

Materialul săditor pentru viticultură era importat din Franța, pentru pomicultură din Italia, pentru legumicultură din Olanda.

Animalele de prăsilă și tehnologiile pentru sectorul zootehnic erau importate din SUA și Canada.

Utilajul pentru industria alimentară era importat din Franța, Italia, Elveția și alte țări europene.

O cantitate mare de utilaj modern pentru sectorul agroalimentar se producea la Chișinău, Tiraspol și Bălți, copiindu-se exemplarele importate.

Toate instituțiile științifice din acest sector, dar și din altele (construcții, etc) din RSSM aveau o colaborare intensivă cu instituțiile de resort din Occident. Anual zeci si zeci de specialiști își făceau stagiul la cele mai avansate instituții de profil din Europa.

Spre deosebire de astăzi, colaborarea de atunci era bine planificată, organizată și finanțată. Fiecare ramură avea asociații de producție și știință: viticultura și vinificația ”Vieru”, de pomicultură ”Codru”, Institutul de legumicultură din Tiraspol, sectorul zootehnic - Institutul de zootehnie din Chișinău, iar culturile cerealiere Asociația de Producție”Selecția” din Bălți. Toate aceste instituții aveau baza lor materială și de știință și laboratoare moderne de nivel european.

Anume această politică agroalimentară promovată de fostul conducător a RSSM Ivan Bodiu însoțită de investiții financiare și umane masive în acest sector a permis ca timp de 20 ani republica noastră să devină cea mai dezvoltată din URSS. Numai Estonia ne depășea privind dezvoltarea sectorului zootehnic.

Timp de 17 ani acest conducător a construit peste 450 de mari întreprinderi industriale, 12 teatre și multe alte obiecte de menire social-culturală.

Anual suma investițiilor în agricultură era de 350-400 ml $ recalculat la cursul $ și prețurile de atunci este echivalent aproximativ cu 20 mld de lei.

Pentru comparație: subvențiile de stat în 2020 pentru acest sector alcătuiesc circa 1,2 mld lei, iar cele private 1,3 mld lei. Ritmurile de creștere anuală a economiei a RSSM anual erau de 23-25%.

Fiindcă în mass-media de după 1991 aproape nu se scrie nimic pozitiv despre nivelul de trai și dezvoltare a agriculturii în perioada sovietică o să prezint numai cîteva date statistice:

Dar cel mai bun indicator era că 3/4 din toată producția agricolă se obținea de pe suprafețe irigabile, inclusiv prin picurare. Aceste suprafețe irigate aveau o productivitate de 5-6 ori mai mare decît pe restul suprafețelor agricole.

În anul 2020 volumul fizic al producției agricole și al sectorului zootehnic alcătuiește numai circa 50% din volumul anului 1990. În industrie din volumul producției 30% alcătuia electronica. RSSM ocupă primul loc în URSS după calitatea învățămîntului, aviației civile, medicinii, comerțului, construcțiilor.

RSSM era un poligon modern pentru schimb de experiență pentru republicile unionale. Eu constat doar numai succesele confirmate statistic.

Este de înțeles că atunci era un alt sistem politico- economic, dar rezultatele economice tot rezultate rămîn.

În 1987 conducerea Republicii la inițiativa lui Semion Grosu s-a elaborat un mare proiect de irigație și a început construcția canalului ”Dunărea Nisporeni ” care avea menirea să fie irigat din rîul Dunărea 500000 ha, prioritar Sudul și unele raioane din Centru.

Pentru aceasta instituțiile unionale de la Moscova au alocat resursele financiare necesare și chiar s-a reușit construcția lui pînă în UTA ”Găgăuzia” , dar în 1991 construcția acestui canal s-a oprit. Trebuie să menționăm în acest context că în R. Moldova din 3 ani 2 sînt cu secetă și avem o agricultură riscantă problema irigării este decisivă.

Pentru dezvoltarea agriculturii înalt productive în R. Moldova situația cu depunerile atmosferice de anul acesta nu trebuie să ne liniștească.

Astăzi conducătorul unităților agricole din SUD (Ciumai, Purcari și altele) pun problema revenirii la construcția acestui canal poate pentru început în volum mai mic.

Cel mai regretabil este că nici un ministru al agriculturii de la 1991 nu a pus problema ca măcar documentația de proiect să fie adusă la Chișinău de la Moscova.

Costul acestei documentații era atunci de milioane de dolari.

Astăzi parcă nu este nevoie de ea, dar în viitor numaidecît o să avem necesitatea de a dispune de calculele tehnologice din acest proiect. În contextul schimbărilor climatice globale obligatoriu o să fie necesar să revenim la acest proiect.

Elementele bune de la agricultura sovietică trebuie preluate nu să ne ținem mereu de critici oarbe și rușinoase la adresa trecutului nostru.

Pentru comparație, încă în 1990 republica noastră producea material săditor devirozat ceea ce a fost menționat într-o publicație științifică în 2019 din Germania. Aceasta țară a început să producă material săditor devirozat abia în 2019. Nivelul de dezvoltare al unei țări depinde direct proporțional de succesul științei în această țară.

Cine este înainte în știință acela este înainte și în economie.

În perioada sovietică în RSSM știința agricolă obținea rezultate unice în domeniul viticulturii, pomiculturii, legumiculturii și culturilor de cîmp și produselor alimentare.

A fost o bogăție națională care practic a fost trimisă la gunoiște, dar încă nu totul este pierdut.

Baza tehnico-materială s-a păstrat, dar trebuie urgent modernizată, mai avem încă specialiști cu experiență. S-a mai păstrat și fondul genetic.

Important este ca statul să dorească să revină măcar la acele succese care le mai avem, fiindcă unele din acele succese și astăzi sînt la nivel mondial.

Astăzi R. Moldova are nevoie de o dezvoltare națională a sectorului agroalimentar care obligatoriu trebuie însoțită cu cercetarea științifică pe ani.

Fără o agricultură modernă nu este posibilă o dezvoltare cu succes a economiei naționale și creșterea nivelului de trai al populației.

Un proiect național care ar uni oamenii și ar soluționa multe probleme în societate este dezvoltarea agriculturii și a satelor. Este o idee unică care ar atrage dezvoltarea multor altor sectoare ale economiei naționale.

Numai un sistem economic construit în conformitate cu necesitățile unei țări, fiind finanțat masiv, poate scoate țara din sărăcie.

Academia de Științe a Moldovei trebuie să devină un factor strategic național pentru dezvoltarea științei în R. Moldova, care împreună cu universitățile și alte instituții de știință să lucreze mînă în mînă pentru elaborarea de lucrări fundamentale și de stabilire a strategiei în economia națională.

Despre importanța științei ne vorbește și faptul că din toate investițiile directe străine din lume 85% pleacă în țările cu o știință avansată și numai 15% unde sînt brațe de muncă ieftine.

De la locul 5 care îl ocupă RSSM în lume în 1990 cu 54 de savanți la 1000 de populație am ajuns la 16 savanți și aceștia majoritatea sînt la o vîrstă de pensionare.

De aici s-au comis și greșelile în reformarea economiei după 1991.

În același timp în domeniile inovațiilor avem și succese frumoase, dar avem încă mult de muncit pentru a atinge un nivel măcar mediu de dezvoltare economică europeană.

Succesul poate fi obținut prin investiții, inovații, modernizare tehnologică, sistem modern de conducere și promovare care creează posibilități de reducere a timpului, costului și creșterii competitivității produselor și serviciilor.

Cine va rămîne acuma în urmă va rămîne dacă nu pentru totdeauna, dar pentru mult timp.

Ca să ieșim din criza de astăzi este nevoie să întreprindem măsuri raționale și bine gîndite.

Experții internaționali ne preîntîmpină că adîncirea secetei și criza de apă pot cauza probleme serioase omenirii.

Situația în lume cu produsele agricole este complicată. În ultimii 10 ani prețurile s-au dublat. Astăzi pe glob avem o populație de 6, 7 miliarde de oameni, iar în 2050 va fi de 11,8 miliarde.

În lume anual circa 850 milioane de oameni suferă de foame, zeci de milioane mor, iar 1,5 mld de oameni nu se satură, deși din considerente politice despre acestea foarte puțin se arată și se vorbește.

De exemplu, în R.D. Congo, Burkina Faso, Sudanul de Sud și alte țări din Africa și America latină 60-80 % din populație nu au cu ce se alimenta. O asemenea situație s-a creat după războaiele civile și în Libia, Iraq, Ruanda, ceea ce a provocat o mare migrație a populațiilor spre Europa.

În perioada pandemiei prețurile la alimente au crescut considerabil în lume. Nu este greu de imaginat ce o să fie peste 10-20 de ani mai ales în contextul schimbărilor climatice.

Merită atenție publicația din ziarul ”The New Xorich Times”. Experții americani scriu că în timpul apropiat de cîteva zeci de ani, roada culturilor agricole din lipsa depunerilor atmosferice se va micșora substanțial în Europa, SUA, India și alte state.

Și aceasta se confirmă prin fapte reale. În Europa cu atît mai mult se așteaptă schimbări climatice în legătură cu creșterea practic catastrofală a temperaturii Golfstrimului și aceste schimbări direct vor afecta Europa.

Este o analiză competentă ce trebuie luată serios în vedere de către conducătorii R. Moldova.

Viitorul aparține țărilor care vor dețin alimentele, mai ales cele naturale, și acestea vor domina lumea.

R. Moldova ocupă locul 8 în Europa după suprafețele agricole și are un mare potențial, soluri roditoare.

După datele Academiei de Științe a R. Moldova, dacă se vor implementa în agricultură tehnologiile de ultimă generație pe toate suprafețele agricole am putea aproviziona cu produse alimentare circa 10-12 milioane de oameni.

Productivitatea de pe 1 ha folosind aceste tehnologii europene poate fi de 8-10 ori mai mare decît obținem astăzi de pe un ha neirigat.

Asemenea rezultate se obțin și astăzi în R. Moldova, dar numai pe suprafețe mici. În anumite condiții grele omenirea se poate dezice de anumite produse, dar niciodată nu se va putea lipsi de alimente.

Istoria omenirii ne demonstrează că în anumite perioade, din lipsă de precipitații și ca rezultat a crizei de alimente au dispărut orașe și civilizații întregi.

O altă mare problemă cu care se va confrunta lumea este apa potabilă. Din tot volumul apei pe glob numai 2,5 % este potabilă și ea încet cu încet se micșorează, iar numărul de oameni crește.

În 1950 fiecărui om de pe globul pămîntesc îi reveneau 4000 m³ de apă, iar în 2015 numai 800 m³ de apă. După rezervele de apă R.M. ocupă unul din ultimele locuri în lume. Viitoarea bătălie se va da pentru apă și alimentație.

Nu ar fi obiectiv să nu recunoaștem că timp de 30 ani s-au făcut și reforme importante și necesare pentru dezvoltarea economiei inclusiv și a agriculturii, deși cu ritmurile de astăzi mai avem de parcurs o cale foarte lungă, pentru includerea suprafețelor agricole în circuitul de producție și aplicarea pe toate suprafețele agricole a tehnologii moderne europene.

După anumite date statistice astăzi în R. Moldova circa 320 000 ha de pămînt agricol sînt în paragină mai ales în Centrul țării.

Cîte milioane de tone de producție s-ar putea obține de pe aceste suprafețe dacă acestea ar fi valorificate.

Ținînd cont de importanța acestui sector al R. Moldova, agricultura în viitorii 3-4 ani ar putea deveni una din cele mai moderne și dinamice ramuri dacă s-ar investi anual măcar 10-12 mld de lei.

Pentru aceasta R. Moldova are nevoie de un organ de stat care ar răspunde pentru situația resurselor funciare. Prin anumite politici ar putea direcționa cum trebuie folosite pămînturile, lupta cu eroziunea, folosirea chimicalelor.

Ca rezultat al lipsei de control și implementarea unor legi stricte de combatere a eroziunii solurilor, anual după calculele oamenilor de știință, pierderile sînt de 350- 380 ml de $ care practic nu mai pot fi recuperate fiindcă ciornoziomul spălat de pe pante practic nu mai poate fi adus înapoi. (va urma)

Mihail CIORICI, inginer-tehnolog, economist-finanțist, conducător al asociațiilor agroindustriale raionale Nisporeni și Rezina, cu o experiență în economie de peste 50 de ani