ADN-ul – moleculă a vieţii – se găseşte în fiecare celulă a trupului nostru. ADN-ul este organizat în cromozomi (oamenii au 46), pe care se găsesc mii de gene (unităţi de ereditate compuse din baze nucleotide denumite T, G, C şi A). Uimitorul proiect al genomului uman continuă să cartografieze din ce în ce mai precis genele specifice (avem "doar" 34.000), precum şi să secvenţializeze din ce în ce mai mult enorma construcţie a perechilor de baze ale ADN-ului. Efectele trecerii timpului şi factorii mediului ca, de exemplu, fumatul şi razele ultraviolete solare, împreună cu alţi compuşi cancerigeni şi citotoxici reprezintă garanţiile faptului că molecula de ADN suferă avarii. Majoritatea acestora sînt temporare, întrucît există molecule specifice şi sisteme pentru repararea avariilor genetice. Acestea sînt ceea ce se numeşte "ADN-ul de reparare". Se ştie de ceva timp că ADN-ul posedă incredibila capacitate de a se autorepara cînd este deteriorat. Dar cum a apărut această capacitate de refacere – prin timp şi întîmplare sau prin creaţie specifică? Aceste molecule puteau evolua abia mai tîrziu, fiind programate de ADN! Creatorul a proiectat o serie de sisteme de reparaţie ADN şi corectori (enzime), fiecare avînd sarcina de a repara cîte o problemă specifică.