Cînd se spune că realitatea depășește ficțiunea, este pentru că de multe ori chiar așa se întîmplă, iar unele din aceste ocazii au de-a face cu lumea spionajului. Poveștile misterioase sunt pline de necunoscute tocmai datorită specificului acestei lumi, dar asta nu le face mai puțin reale. Așadar, iată o serie de episoade interesante și mai puțin cunoscute din îndelungata istorie a spionajului, de la cele mai ingenioase strategii la cele mai perfide operațiuni.

A fost George Orwell spion?

Spionajul nu se referă doar la obținerea de informații importante. În multe ocazii, rețeaua de spioni este dedicată creării de informații și introducerii lor acolo unde este nevoie.

Deși, cel mai probabil, George Orwell (Eric Blair, pe numele său real) nu a lucrat ca spion, se știe că a lucrat ca propagandist pentru Guvernul britanic și că lucrările sale au fost puse în slujba CIA.

Cum? Orwell s-a dovedit util în calitate de formator de opinii. Scriitorul a publicat „Ferma animalelor” în 1945. Această carte este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale (alături de romanul „1984”), dar adevărul este că la început a trecut aproape neobservată prin librăriile engleze.

Cartea este o satiră despre Revoluția Rusă și corupția din socialismul sovietic. Acest argument nu a trecut neobservat de CIA, agenția de spionaj americană, care și-a dat seama de potențialul pe care lucrarea îl avea ca propagandă anticomunistă.

CIA a pus rapid în funcțiune mașina de propagandă și a finanțat filmul realizat pe baza cărții. Și nu cu un buget oarecare, ci cu unul foarte generos.

Mai întîi, americanii au promovat opera literară prin campanii publicitare foarte mari, apoi au investit 300.000 de dolari în producția filmului.

Au angajat 80 de animatori pentru a crea toate ilustrațiile necesare și au proiectat filmul pe tot cuprinsul SUA.

Operațiunea „Pisica acustică”

Această poveste, deși nu are nimic dramatic, este surprinzătoare prin modul de abordare și deznodămînt. La începutul anilor ’60, CIA a încercat să creeze pisici care să se deplaseze prin locurile în care se întîlneau spionii sovietici, unde să capteze și să transmită conversațiile printr-un sistem radio.

Sub aceste premise a fost demarată „Acoustic Kitty” („Pisicuța acustică”), o operațiune care a constat în implantarea, pe cale chirurgicală, a unui microfon în canalul auditiv, a unui transmițător la baza craniului și a unei antene în coada unei pisici.

Apoi, pisica era dresată să acționeze conform comenzilor. Ulterior, din cauză că atenția pisicii era distrasă de la dresaj atunci cînd îi era foame, CIA a introdus în animal și un dispozitiv care îi anula această senzație.

Operațiunea a fost lansată în 1966. Misiunea a fost să elibereze pisica în vecinătatea Ambasadei sovietice din Washington D.C., unde se întîlneau spionii URSS, și să o dirijeze cît mai aproape de locul conversației.

Însă, înainte ca pisica să se poată apropia, a fost lovită de un taxi, incidentul distrugînd astfel cinci ani de muncă și irosind cei aproximativ 20 de milioane de dolari investiți.

După cele întîmplate, CIA a anulat operațiunea concluzionînd că „acest program nu poate fi adaptat scopurilor noastre”.

Capcana visului libertății din Cehoslovacia

În timpul Războiului Rece, serviciile speciale cehoslovace au înființat o graniță falsă în apropiere de Germania, ca să-i prindă pe cei ce intenționau să fugă din țară.

La scurt timp după Al Doilea Război Mondial, Serviciul de Securitate Cehoslovac Statni Bezpecnost (StB) a demarat Operațiunea „Piatra de hotar”, în cadrul căreia a creat o serie de posturi false de Poliție militară americană chiar pe teritoriul cehoslovac, dotate cu steaguri americane și ofițeri StB care vorbeau engleză cu accent american.

Ghizii (care, de fapt, erau agenți StB sub acoperire) conduceau grupuri de refugiați spre aceste posturi, convingîndu-i că au trecut granița cehoslovacă și au ajuns în libertate, în Germania de Vest ocupată de Aliați.

Odată ajunși acolo, erau interogați de falsa Poliție militară americană. Oamenii erau încurajați să divulge informații prețioase despre alți cunoscuți „de acasă” care intenționau să fugă.

Apoi, li se luau banii și bunurile pe care le aveau asupra lor și trimiși mai departe, în ceea ce fugarii credeau că era teritoriul german. De fapt, ceea ce urma era arestarea lor și o grea sentință cu închisoarea în Cehoslovacia comunistă.

Operațiunea, care încălca pînă și legislația cehoslovacă în vigoare la acea vreme, a durat pînă în 1951, cînd minciuna potrivit căreia granița de Vest era încă deschisă a răsuflat și cetățenii nu au mai căzut în această capcană.