Cercetătorii au descoperit rămăşiţele unei planete moarte care orbitează o stea moartă, într-un sistem îndepărtat. Nucleul planetei este constituit din metal şi orbitează la viteze extrem de mari un mediu cosmic plin cu vestigii ale planetelor. Într-o bună zi, acesta va fi şi viitorul Sistemului Solar. Noul studiu a fost descris în detaliu pe 4 Aprilie în jurnalul Science şi prezintă observaţiile asupra unui rest al unei planete ce gravitează o altă pitică într-un sistem planetar aflat la 410 milioane de ani lumină de Terra, scrie Live Science.

La fel ca toate piticele albe - care se formează după ce stelele ca Soarele îşi termină combustibilul, se extind în cataclisme puternice, apoi se retrag în carapace cristaline - steaua care a atras atenţia echipei este extrem de densă. Conform cercetătorilor, pitica albă are 70% din masa Soarelui nostru, dar volumul nu este mai mare decît cel al Terrei, dîndu-i astfel o forţă gravitaţională imensă.

„Gravitaţia piticei albe este atît de puternic - de 100.000 de ori decît cea a Pămîntului - încît un asteroid normal va fi dezintegrat de forţele gravitaţionale dacă trece prea aproape”, a precizat Christopher Manser, fizician la University of Warwick din Coventry, Anglia.

Manser şi colegii au văzut în jurul acestei stele detritus rezultat în urma pulverizării planetelor şi a altor corpuri. O analiză spectroscopică a luminii emise de stea şi mediul înconjurător a arătat că discul era plin de elemente grele precum fierul, magneziul şi oxigenul - ingrediente cheie pentru compoziţia planetelor solide precum Terra.

De asemenea, au observat un obiect care gravita cu viteză mai ridicată prin acest mediu. Acesta se deplasa atît de rapid, încît completa o orbită în jurul stelei moarte în doar 2 ore, lăsînd în urmă o „coadă” de gaz precum cometele.

Viitorul sumbru al Sistemului Solar

La asemenea viteze şi atît de aproape de pitica albă, corpul trebuie să fie şi el foarte dens pentru a avea tăria internă de a rezista la asemenea presiuni. Conform echipei de cercetători, şi obiectul trebuie să fie constituit din metale grele precum fier şi nichel. Cel mai probabil era nucleul unei planete care a supravieţuit morţii catastrofale a stelei sale. Ar fi avut cel puţin sute de kilometri în diametru, dar acum este redusă la un diametru de doar un kilometru.

Cercetătorii precizează că orice bucată de planetă, indiferent cît de mică, care a supravieţuit atît de aproape de o pitică albă este un lucru remarcabil. Cunoaşterea mai în detaliu a acestui sistem planetar este relevantă şi pentru aflarea viitorului Sistemului Solar.

„Consensul general este că peste 5-6 miliarde de ani de acum, Sistemul Solar ar fi format dintr-o pitică albă, orbitată de Marte, Jupiter, Saturn şi restul planetelor exterioare, dar şi asteroizi şi comete”, a precizat Manser. Cît despre Terra, Venus şi Mercur, Soarele le-ar înghiţi atunci cînd se va umfla într-o gigantă roşie, în etapa în care îşi arde ultima parte a combustibilului.