Strîngerile de mînă sînt gesturi zilnice care arată bunăvoinţă, pace şi anumite norme de etichetă, doar că unele dintre ele au avut un rol palpitant în istorie. Oamenii din toată lumea celebrează Ziua Mondială a Strîngerii de Mînă pe 21 iunie, aşa că vom parcurge opt dintre cele mai faimoase momente de acest fel din istorie.

Ulysses S. Grant şi Robert E. Lee – 9 aprilie 1865

Singurul lucru civil din acel război oribil dintre Uniune şi Confederaţie a fost reprezentat de apogeul său. În Duminica Floriilor din anul 1865, generalul Ulysses S. Grant a păşit în salonul de la ferma lui Wilmer McLean din Tribunalul Appomattox, Virginia şi a dat mîna cu generalul Robert E. Lee. Grant a încercat să spargă gheaţa amintind despre singura întîlnire pe care au avut-o, din timpul războiului Americano-mexican. Cei doi bărbaţi au vorbit cordial timp de 25 de minute pînă cînd Lee plictisit de vorbărie, a luat taurul de coarne: a adus vorba despre predarea sa, capitularea care adus sfîrşitul Războiului Civil.

William McKinley şi Leon Czolgosz - 6 septembrie 1901

Puţini preşedinţi puteau avea o strîngere de mînă la fel de puternică precum William McKinley. La primirea coloanelor oficiale, acesta a angajat un strîngător de mînă personal, „prinderea McKinley” pentru a evita crampele şi pentru a putea trece pe la 50 de persoane pe minut. În timpul expoziţiei Pan-American din anul 1901 din Buffalo, McKinley a ţinut una dintre întîlnirile cu publicul în interiorul Templului Muzicii. Cînd s-a apropiat Leon Czolgosz, preşedintele a observat ceea ce părea să fie un bandaj pe mîna dreaptă a omului. Arătîndu-şi aptitudinile agile de politician, McKinley a ajustat apărătoarea şi a întins mîna stîngă. În acel moment, asasinul a tras două focuri dintr-o armă ascunsă în bandajele de pe mîna dreaptă. În mai mult de o săptămînă, McKinley a murit din cauza rănilor.

Adolf Hitler şi Neville Chamberlain – 23 septembrie 1938

Germania nazistă era hotărîtă să trimită trupe în Cehoslovacia pentru a ocupa Sudetenland, iar primul ministru britanic, Neville Chamberlain a mers la Godesberg, Germania, pentru o întîlnire tîrzie în noapte cu cancelarul Adolf Hitler. Hitler l-a întîmpinat pe Chamberlain cu o strîngere de mînă la Hotelul Dreesen, dar intîlnirea nu a mers bine. În mai puţin de o săptămînă, Chamberlain s-a întors în Germania şi cei doi bărbaţi au ajuns la o înţelegere la München. Chamberlain le-a permis naziştilor să ocupe Sudetenland în schimbul unei păci separate între Germania şi Britania. Primul ministru care a crezut că Hitler nu mai are nici o dorinţă teritorială, a spus că acel acord „asigura pacea pentru timpul nostru”. Chamberlain s-a întors erou la Londra. Acesta a fost dus direct la Palatul Buckingham pentru a primi felicitările regale şi de a deveni primul om de rînd care a apărut la balcon înainte de aplauzele mulţimii. Cu toate ororile celui de-Al Doilea Război Mondial, strîngerea de mînă a lui Chamberlain cu Hitler a devenit un simbol al liniştii. 

Harry Truman, Winston Churchill şi Joseph Stalin – 25 iulie 1945

La doar cîteva săptămîni de la capitularea Germaniei naziste din al Doilea Război Mondial, liderii Aliaţilor s-au întîlnit la Potsdam, Germania pentru a remodela Europa post război şi pentru a avertiza Japonia de „distrugere promptă şi totală”dacă nu se predă. În timp ce preşedintele Harry Truman, prim ministrul britanic şi liderul sovietic Joseph Stalin au pozat pentru o strîngere de mînă zîmbind. Tensiunile au crescut pe fondul suspiciunilor asupra intenţiilor Uniunii Sovietice în Europa Centrală şi de Est. Potsdam s-a dovedit a fi retragerea celor trei Aliaţi. La o zi după întîlnire, Churchill nu a mai fost prim ministru şi a suferit o înfrîngere zdrobitoare la alegerile parlamentare. În mai puţin de un an, acesta a vorbit despre „cortina de fier” care a despărţit Europa.

Bill Clinton şi John F. Kennedy – 24 iulie 1963

Era o zi de vară însorită în Rose Garden a Casei Albe cînd preşedintele John F. Kennedy a apărut pentru a se adresa unui grup de tineri lideri care participau la programul Boys Nation în capitala Americii. Unul dintre băieţii cu care Kennedy a strîns mîna în acea zi, se afla şi Bill Clinton, în vîrstă de 16 ani, care urma să devină viitorul ocupant al Casei Albe. Clinton a subliniat momentul ca fiindu-i sursă de inspiraţie de a intra în serviciul public, iar fotografia strîngeri de mînă dintre fostul şi viitorul preşedinte a devenit una dintre imaginile perpetue pe durata campaniei electorale din anul 1992.

Richard Nixon şi Elvis Presley – 21 decembrie 1970

Richard Nixon nu era chiar un fan al rock-and-roll-ului, de aceea fotografia bizară a preşedintelui şi a „regelui” cu strîngerea de mînă din Biroul Oval a devenit un simbol cultural. Strîngerea de mînă dintre cei doi s-a petrecut după ce Elvis Presley a ieşit la un gardian din afara Casei Albe în acea dimineaţă cu o scrisoare scrisă de mînă pe o hîrtie American Airlines. În acel bilet adresat lui Nixon, Presley solicita o audienţă prezidenţială şi îşi exprima dorinţa de a deveni agent federal liber pentru a putea combate abuzul de droguri din America. O întîlnire precipitată a fost aranjată, iar Regele a ajuns îmbrăcat corespunzător, în veşminte regale – capă purpurie de catifea – aducînd un revolver Colt 4.5 cadou pentru Nixon. Cei doi au vorbit despre politica drogurilor şi preşedintele a aprobat afirmaţia lui Presley că The Beatles ar fi fost anti-americani. Înainte de a pleca, conform unui memoriu de la Casa Albă, Presley „în mod surprinzător, printr-un gest spontan, şi-a pus braţul stîng pe preşedinte şi l-a îmbrăţişat.” În acea după-amiază, Presley, care a murit în urma unei supradoze în anul 1977, a primit o legitimaţie de la Biroul de Narcotice şi Droguri Periculoase.

Anwar Sadat şi Menachem Begin – 26 martie 1979

Între cele două ţări vecine a fost o stare de război de mai bine de 30 de ani, iar aceasta a ajuns la final printr-un tratat semnat şi o strîngere de mînă simbolică între preşedintele egiptean, Anwar Sadat, şi prim ministrul israelian, Menachem Begin. Ceremonia de semnare formală a Tratatului de Pace dintre Egipt şi Israel din anul 1979 ce a avut loc pe peluza de sud a Casei Albe. A fost unul dintre momentele cele mai importante ale mandatului prezidenţial al lui Jimmy Carter. Carter a avut un rol cheie în negocierile Acordurilor de la Camp David din anul 1978, care a pus bazele tratatului. O dată cu acest acord ,Egiptul a fost primul stat arab care a recunoscut oficial Israelul. Sadat şi Begin au împărţit premiul Nobel pentru pace în anul 1978. 

Yitzhak Rabin and Yasser Arafat – 13 septembrie 1993

Peluza de sud a Casei Albe a fost încă o dată gazda unei alte strîngeri de mînă importante din istoria Orientului Mijlociu cînd prim ministrul israelian, Yitzhak Rabin şi preşedintele Orzanizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OLP) Yasser Arafat au fost prezenţi pentru semnarea Acordului Oslo, primul acord faţă în faţă dintre Israel şi OLP. Preşedintele Bill Clinton a stat între cei doi bărbaţi care au fost inamici timp de cîteva decenii, i-a convins pe Rabin şi pe Arafat să îşi strîngă mîinile simbolic. Arafat si Rabin, împreună cu ministrul de Externe israelian Shimon Peres au fost laureaţi cu premiul Nobel pentru pace în anul 1994. Din păcate, pacea sperată de Acordul Oslo nu a reuşit să se ridice la promisiunea acelei strîngeri de mînă îmbiată de soare.

Alexandra BUTNARU