În anul 1972, o echipă de specialiști a început să restaureze Catedrala Wawel din Polonia. Printre monumentele pe care au decis să le renoveze odată cu catedrala s-a aflat și mormîntul regelui Cazimir al IV-lea, un personaj important din istoria țării, înmormîntat în 1492. Mai tîrziu, soția lui, Elisabeta de Habsburg, a fost înmormîntată și ea aici în 1505.

În 1973, un grup de arheologi a decis să deschidă mormîntul, în ciuda unor avertismente din partea unora care susțineau că este un păcat.

Arhiepiscopul Karol Wojtyla, care avea să devină ulterior Papa Ioan Paul al II-lea, și-a dat binecuvîntarea pentru această operațiune. După ce au spart un bloc de piatră, arheologii au găsit sicriele putrezite și o mulțime de oase. Deși se credea că mormîntul fusese jefuit, au fost descoperite obiecte valoroase, lăsînd să se înțeleagă că acesta nu fusese niciodată deschis.

După ce mormîntul a fost intens cercetat, un lucru foarte ciudat s-a întîmplat cu arheologii care au lucrat la locul de veci. Din grupul de 12 specialiști care au intrat înăuntru, unul cîte unul au început să moară. În doar doi ani, 10 arheologi au pierit prematur, dintre care 4 la doar cîteva zile de la deschiderea mormîntului. Mulți oameni au început să vorbească despre un blestem, amintind de situații similare, precum blestemul lui Tutankhamon.

Comunitatea științifică s-a îngrijorat serios și s-a hotărît ca incidentul să fie cercetat în detaliu. S-a vehiculat ideea că mormîntul ar putea ascunde bacterii periculoase, așa că microbiologii au venit să ia probe. Ei au prelevat mostre din mormînt, dar și din oasele regelui Cazimir al IV-lea și ale soției sale, încercînd să afle cu ce substanțe periculoase au intrat arheologii în contact.

În cele din urmă, temerile cercetătorilor s-au adeverit. Specialiștii au descoperit că mostrele conțineau ciuperca Aspergillus flavus, producătoare de aflatoxine extrem de cancerigene, cu efecte devastatoare asupra ficatului și sistemului respirator. Camera de înmormîntare era plină de sporii acestei ciuperci pe care oamenii de știință i-au inhalat, iar efectele au depins de numărul de spori inhalați și de imunitatea fiecărei persoane.

Încă din 1962, existau dovezi convingătoare cu privire la prezența ciupercilor în astfel de medii, cînd biologul Ezzedin Taha de la Universitatea Cairo a adunat date despre toxinele ciupercilor descoperite în mormintele antice și în țesuturile conservate ale mumiilor. Taha a descoperit că, atunci cînd sporii fungici pătrund în plămînii umani, aceștia pot genera o serie de infecții și inflamații ale tractului respirator.

Sursa: atlas-geografic.net