Partea proastă cu Teoria Relativităţii a lui Einstein e că îi permite oricui să o facă pe filozoful. De bună seamă, spui cu privire la orice subiect că totul e relativ și cu aceste cuvinte lași impresia de profunzime, te poți retrage fără pierdere din aproape orice polemică.

Totuși, în ciuda riscului de a ne banaliza reflecțiile sau discursul, e sănătos pentru chibzuința noastră să apelăm periodic la caracterul relativ al fenomenelor și al comportamentelor. Mai ales că ni se întîmplă atîtea lucruri care ne dezvăluie mecanismul intim al relativității.

Pînă și cutremurul ne aminteşte că timpul e relativ, că secundele pot fi ale naibii de lungi, iar viaţa a naibii de scurtă. Redescoperirea relativității e un fel al minții noastre de a reveni la realitate, de a se elibera de mirajul certitudinilor cu care ne convine să trăim.

Prin prisma relativității și sub impactul circumstanțelor, sesizăm cît de îndoielnice sînt convingerile noastre. Cîteodată sîntem martori ai modului uluitor, și într-o oarecare măsură umilitor, în care ne schimbăm propria opinie în funcție de ce parte a disputei ne situăm. Dublele și triplele standarde ne sînt atît de specifice.

Oamenii, de cele mai multe ori, susţin acea idee care le convine personal, le este comodă, le satisface vreo pretenție sau stare – iată temelia banal de simplă şi dezolantă a aproape tuturor opiniilor din lume. Și a diferitor adevăruri rostite cu voce tare sau scrise în anonimat.

Din reflecțiile afectate de emoții, de ideologie sau de propria biografie rezultă un paradox al cugetării: gîndești, deci greșești. Actul gîndirii este unul mai întîi fiziologic, apoi rațional; încearcă să analizezi inegalitatea socială sau comportamentul oamenilor din jur, fiind cu burta plină, apoi fiind flămînd(ă). Vei remarca o surprinzătoare diferență în aprecieri. În funcție de circumstanțe, se vor produce pendulații și ajustări ale părerilor tale.

S-a păstrat un străvechi dialog babilonean în care un stăpîn și un sclav discută diferite subiecte. Cînd stăpînul abordează un subiect în mod pozitiv, sclavul comentează la rîndul său laturile bune, cînd stăpînul renunță la prima părere și abordează același subiect în sens negativ, sclavul pe dată găsește să comenteze laturile rele.

Fabula dialogului e că nu există ceva pe acest Pămînt, care să fie pe de-a-ntregul bun sau pe de-a-ntregul rău; nu există o certitudine. Altfel zis, vechii babiloneni au înțeles că totul e relativ, mult pînă la Einstein. Și vom tot redescoperi acest adevăr, cumva și el relativ, mult după el.

Dorian FURTUNĂ