Realitatea tragica a saraciei din Romania, tara care raporteaza cea mai mare crestere economica din UE

Autor: Cristian Unteanu

Privind la statisticile Eurostat care estimează nivelul sărăciei din Statele Membre UE, în mod normal, dacă ar exista un minimum de sentiment de răspundere, clasa noastră politică ar trebui să demisioneze în bloc. Este o ruşine naţională ceea ce rezultă din lectura acestor date seci, ca orice statistică, dar care ascund drama unei ţări, aceasta a noastră, cu guvernările sale succesive, de toate culorile politice, care au ales să ignore cu desăvîrşire cea mai gravă şi acută dintre problemele cu care, iată, se confruntă o foarte importantă parte a populaţiei din România: pericolul de sărăcie şi excluziune socială.

Cu atît mai grav, aproape imposibil de crezut, cu cît, de ani de zile, statisticile produse de noi şi preluate ca atare, aşa cum spune regula europeană, de către Eurostat şi apoi rostogolite mai departe în estimările Băncii Mondiale şi ale FMI, ne arată că avansăm cu o creştere economică fabuloasă, cu mult mai importantă şi susţinută decît a tuturor colegilor noştri din Europa. Şi atunci, dacă chiar aşa stau lucrurile, cine poate explica şi, mai ales, cine poartă răspunderea dezastrului care reiese din analiza Eurostat? Pentru început, să vedem cum se „măsoară“ sărăcia în Europa.

Toate calculele se raportează la un prag calculat în raport cu venitul mediu din fiecare ţară, ceea ce înseamnă că dacă o ţară este mai bogată, atunci şi acest prag va fi mai ridicat. Cel mai adesea, în aceste statistici pe plan european, „pragul sărăciei“ este estimat a fi la 60% din venitul mediu. Conform declaraţiilor oficiale, salariul mediu din România este undeva în jur de 2400 de lei, cu perspective foarte importante de creştere dacă promisiunile guvernanţilor vor deveni realitate şi dacă nu cumva prevederile noului cod fiscal nu vor însemna, aşa cum se tem foarte mulţi, o reală scădere a veniturilor.

Avem datele statistice care arată că, în 2015, la nivel european, aproape 119 milioane de persoane, adică 23,7% din populaţie, erau ameninţate de riscul de sărăcie sau de excludere socială. Asta înseamnă, conform comunicatului oficial al Comisiei Europene, că se aflau cel puţin într-una dintre următoare trei situaţii: „risc de sărăcie după efectuarea tuturor transferurilor sociale (sărăcie monetară), în situaţie de privaţiuni materiale severe sau care trăiesc în familii în care puţini membri ai locuri de muncă“.

La nivelul anului 2015, peste o treime din populaţie era ameninţată de sărăcie şi de excludere socială în trei state membre: Bulgaria (41,3%), România (37,3%) şi Grecia (35,7%). Comparaţi cu nivelul din Republica Cehă (14%), Suedia (16%), Olanda şi Finlanda (16,8%), Danemarca şi Franţa (17,7%). Dacă, la nivelul Uniunii Europene, procentajul de persoane care se află în situaţia de „privaţiuni materiale severe“ (adică sub nivelul de 40% din venitul mediu naţional) era în 2015 de 8,1%, în Bulgaria aceste situaţii erau înregistrate în procent de 34,2% din totalul populaţiei, în România 22,7% iar în Grecia de 22,2%. Rapoarte vechi şi depăşite de explozia progresului social din România? Cum stăm acum?

Presa internaţională a reluat un raport (foarte des citat la Bruxelles în ultima perioadă) realizat de Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali din România care arată că 33% dintre copiii români în vîrstă de la 0-6 ani se află în situaţie de privaţiune materială crescută, cifră de 3 ori superioară decît media din UE. Aceasta înseamnă că familiile lor se află în incapacitate de a acoperi cheltuielile legate de cel puţin şase dintre următorii indicatori: plata chiriei, restituirea unui împrumut ipotecar, vacanţe, încălzire, consumul regulat de carne, plata TV, maşină de spălat, telefon sau posibilitatea de a face faţă unor cheltuieli neprevăzute.

Conform unui alt raport al EUROSTAT, în anul 2016 România avea cea mai mare pondere a sărăciei în rîndul copiilor din toată Uniunea Europeana: 49,2% dintre copiii între 0-17 ani erau confruntaţi cu riscul de sărăcie, mult peste media UE, de 26,4%. România se află printre ţările UE în care gradul de sărăcie în rîndul copiilor a crescut de la 48,1% în 2010 la 49,2% în 2018. În termeni nominali, în anul 2016, 1,88 milioane de copii erau în risc de sărăcie, ceva mai multi decît cei 1,859 milioane din 2010, în mijlocul crizei economice. În schimb, media UE a scăzut de la 27,5% în anul 2010 la 26,4%, în 2016.

În clasamentul sărăciei în rîndul copiilor, în 2016, România era urmată de Bulgaria (45,6%), Grecia  (37,5%), Ungaria (33,6%), Spania (32,9%), Italia (32,8%), Lituania (32.4%). La polul opus au se situează Danemarca (13,8%), Finlanda (14,7%), Slovenia (14,9%), Cehia  (17,4%), Olanda (17,6%). În aceste condiţii, nu e deloc de mirare că România mai înregistrează un alt record ruşinos: se află pe locul 3 în Europa în ce priveşte procentajul abandonului şcolar: după Malta (19,6%) şi Spania (19%), venim noi, cu 18,5%, la polul opus fiind Croaţia (2,7%), Lituania (4,8%) şi Slovenia (4,9%).

Tendinţa europeană este de continuă scădere a procentajului respectiv ajungînd acum, la nivel UE, la 10,7%. Doar trei ţări prezintă o tendinţă inversă: Cehia, România şi Slovacia. În cazul României, în 2016, rata abandonului şcolar a urcat de la 17,9% (2006) la 18,5% în 2016. Iar rapoartele europene despre starea sărăciei din România pot fi corelate cu datele din Raportul din acest an realizat de economiştii de la Harvard şi MIT „2017 Social Progress Index“, unde ţara noastră este situată pe ultimul loc în UE, cu trei poziţii în spatele Bulgariei şi în scădere cu două locuri faţă de anul trecut.  

Raportul respectiv care analizează situaţia fiecărei ţări pe baza unui indicator agregat de sub-indici sociali şi de mediu care cuprinde trei dimensiuni ale progresului social:
 – Nevoile de bază ale omului,
 – Fundamentele bunăstării şi
 – Oportunitate. Asta e. Cu asta trăim, iar politicienii noştri sunt cum sunt. Dar, în schimb, avem din plin promisiuni care de care mai frumos explicate la televiziuni, neapărat în regim de Breaking news şi la ore de vîrf, chiar desenate manual la tablă ca demonstraţia să fie „mai umană şi mai convingătoare“. Apar unul după altul pachete de iniţiative şi programe, explicate prin scheme frumos colorate cum este cea pe care am pus-o în deschiderea acestui articol. Pînă se va descoperi reţeta miraculoasă prin care aşa ceva va ţine loc de leac real împotriva sărăciei, noi tot acolo vom rămîne, pe Lista Ruşinii Europene. Şi să nu ne mai mirăm de rezultate.

Articol preluat de pe Bogul lui Cristian Unteanu din Adevărul.ro

 

 

Socialmai mult
15.12.17 - 17:52
15.12.17 - 17:51
15.12.17 - 16:40
15.12.17 - 16:10
15.12.17 - 13:11
15.12.17 - 12:46
14.12.17 - 17:38
14.12.17 - 17:23
14.12.17 - 17:22
14.12.17 - 17:19
14.12.17 - 16:45
14.12.17 - 12:21
14.12.17 - 10:37
14.12.17 - 10:34
13.12.17 - 18:01
13.12.17 - 17:39
13.12.17 - 14:22
13.12.17 - 12:28
13.12.17 - 12:26
13.12.17 - 12:22