Victor Parlicov  îşi caută dreptate  la Curtea Constituțională cu ajutorul lui Ioniță

Despre Victor Parlicov, ex-șeful Agenției Naționale pentru Reglementări în Energetică (ANRE), cel care se gîndește mai mult la regiunea transnistreană decît la R. Moldova, nu ne-am fi adus aminte, dacă nu exista o  anumită situație. La 20 ianuarie 2015, Curtea Constituțională (CCRM) a R. Moldova va examina sesizarea ex-deputatului Veaceslav Ioniță privind controlul constituționalității Hotărîrii Parlamentului privind eliberarea din funcţie a directorului general al Consiliului de administraţie al ANRE din  21 iulie 2014.  Cu alte cuvinte, Ioniță vrea ca CCRM  să se pronunțe dacă Parlamentul a avut sau nu dreptate să-l demită pe Parlicov din funcția de președinte al Consiliului de administrație al ANRE.

Din situaţia creată, că despre asta vorbeam, înțelegem că domnul Ioniță, nici el fără de păcate, vrea să-l vadă pe celebrul deja Parlicov înapoi șef la ANRE. Dar e de presupus că şi dl. Parlicov probabil că visează să revină  în acea funcție, căci anume în perioada cît a condus ANRE dumnealui a reușit să facă multe pentru sine și mai puțin pentru țară. Dar haideți să ne aducem aminte de cîteva din “reușitele„ dl. Parlicov în funcția de Președinte al Consiliului de administrație al ANRE! Despre realizările lui în numele prosperităţii ţării, căci despre asta ciripea frumos dumnealui cu ceva ani în urmă…!   

Una din cele mai stranii decizii luate de ANRE în anul 2013, pe cînd la conducere se afla Victor Parlicov, ține de eliberarea licenței  de export a energiei electrice companiei din regiunea transnistreană „Dnestrenergo”. Licenţa obţinută de la ANRE îi permite companiei transnistrene să furnizeze energie electrică nu doar pe malul drept al Nistrului, ci şi peste hotare. Decizia lui Victor Parlicov, ex-directorul ANRE, de a elibera licenţă de export companiei transnistrene este stranie și prost gîndită. Şi acestea sunt cuvinte blînde, eufemisme cum le mai spun intelectualii subţiri de la noi.

Desigur, dacă, în cazul, dat măria sa Parlicov nu a avut un interes personal, căci trebuşoara asta a lui poate conduce şi la creşterea considerabilă a datoriei generale a Republicii Moldova pentru gazul natural important din Federaţia Rusă. Aceasta pentru că nu este exclus că „Dnestrenergo” va comercializa energie electrică produsă pe bază de gaz natural. Dacă această companie va comercializa energie electrică din gaz natural, atunci aceasta va conduce automat la creşterea datoriei „Tiraspoltransgaz” faţă de „Moldovagaz”, iar ca urmare şi în consecinţă  va creşte datoria „Moldovagaz” faţă de „Gazprom”.

În această situație, nu putem să nu întrebăm: al cui interes a apărat Parlicov atunci cînd a eliberat această licență?  Al R. Moldova sau al regiunii transnistrene?  Parcă auzeam anterior că mister Parlicov e şi mare patriot?! Dar dacă e să descifrăm în termeni banali cazul respectiv, trebuie s-o spunem răspicat  că țara noastră are doar de păgubit din cauza acestei decizii prost gîndite. Sau bine plătite? Căci, să nu uităm, că deja de 5 ani „Tiraspoltransgaz” nu achită datoriile  pentru gazul natural consumat companiei  S.A. „Moldovagaz”, iar în final crește povara față de  Concernul „Gazprom”.

De altfel, decizia de a elibera această licență a stîrnit  discuții aprinse în cadrul Consiliului de Administrare al ANRE. Astfel că, la acea dată, doar 3 din 5 membri au votat pentru.

Această decizie „istorică” a lui Parlicov nu este singura care ridică semne de întrebare. La timpul său, Parlicov  și-a asumat mai multe decizii care au trezit semne de întrebare în rîndul membrilor ANRE. Astfel, la finele anului 2013,  Consiliul de administrare al ANRE a decis să premieze colaboratorii ANRE, conform rezultatelor lunare, după care  directorul general (pe atunci Victor Parlicov) trebuia să semneze ordinul respectiv. Dar, în noiembrie, apare o altă decizie a Consiliului de Administraţie al ANRE, din care reiese că directorul general a semnat ordinul, doar că textul conținutului era altul decît cel aprobat de Consiliul de Administraţie al ANRE. Astfel, 4 din cei 5 membri au fost nevoiți să adopte încă o decizie prin care să îl informeze pe Victor Parlicov că ordinul semnat de el nu corespunde  cu cel aprobat de ei, care trebuia executat.

De altfel, Victor Parlicov, în funcția pe care a deținut-o, și-a permis să ia decizii unilaterale, care ulterior erau contestate de membri ANRE. Una dintre acestea a vizat și deplasarea sa la Atena, la ședința  de lucru a Board-ului reglementatorilor din Comunitatea Energetică, fără a coordona plecarea sa cu Consiliul de Administrație, gest prin care a încălcat regulamentul intern al ANRE. Șirul încălcărilor de acest fel poate continua, căci Victor Parlicov, în funcția de șef al ANRE, în loc să fie exemplu pentru membri Consiliului de Administrație, și-a permis să comită cu regularitate diferite încălcări ale legislației.

O altă situație, care, de altfel, a stîrnit multă vîlvă în presă și care l-a adus pe Victor Parlicov pe banca acuzaților, ține de gestionarea corectă a secretelor de stat.  Astfel, în octombrie 2013, după verificarea efectuată de colaboratorii Serviciului de Informaţii și Securitate, pe numele lui Parlicov au fost pornite două dosare administrative ce țin de încălcarea dreptului de acces la secretul de stat și protejarea acestora.  Judecătoria Buiucani i-a aplicat o amendă de  4 mii de lei și i-a interzis să ocupe  anumite funcții în stat  timp de un an. Curtea de Apel, în martie 2014, a lăsat în vigoare decizia judecătorii Buiucani, astfel că Parlicov a fost nevoit să plece din funcția de director ANRE. Ulterior, în iulie 2014, Parlamentul l-a demis din funcție.

Cu siguranță că deja, în scurt timp, vom afla și despre alte aventuri ale fostului șef de la ANRE, Victor Parlicov, căci, deși nu mai este în funcție și nu mai primește salariul fabulos de peste 40 mii lei pe lună, continuă să trăiască pe picior larg și să facă noi și noi achiziții. Dar aceasta deja este o altă istorie, care ține de competența organelor de anchetă.

Noi vom urmări cu atenție ce se va întîmpla la 20 ianuarie 2015 la Curtea Constituțională a R. Moldova, care trebuie să fie garantul asigurării şi respectării drepturilor fundamentale ale omului, iar în cazul de față şi garantul interesului R. Moldova.

Camelia  FURCĂMÎNDRĂ